O insula vizitata de langa Venetia este Murano. Este cunoscuta pentru sticla si mai ales pentru figurine din sticla.

Ca si arhitectura, seamana mult cu Venetia, doar ca se simte si se observa diferenta de vechime. In Murano, cladirile sunt mai ingrijite, strazile sunt mai largi, exista o alee larga pe langa canale care este plina de magazine.

E adevarat, daca esti dispus sa dai multi bani pe diverse figurine de sticla sau pe coliere ai de unde sa alegi. Mi-e sincer nu prea mi-au placut. Iar ceea ce mi-a placut mult erau foarte scumpe, si nici nu am inteles daca era sticla de la Murano sau nu (foarte scumpe inseamna ca o vaza costa peste 500 de euro). In restul, totul este curat si este mai liber ca Venetia, avand in acelasi timp si mai multa verdeata.

Trimite/Salveaza

Totul este verde aici. Si totul nu depaseste o anumita inaltime. Nisipul de pe plaja este foarte fin(nu am mai vazut un nisip asa frumos), scoicile nu sunt sparte si se vad atat de frumos pe malul marii. E liniste pe plaja, copii au locuri de joaca si exista facilitati si pentru persoanele cu handicap, pentru care s-au realizat fasii speciale pentru a putea intra cu caruciorul cat mai aporape de mare.

Marea Adriatica parea o mare linistita, curata dar nu foarte limpede. Oricum, pe plaja erau mai multe persoane in varsta. Erau si copii si tineri, dar destul de putini.

Cu toata sinceritatea unei persoane care pana acum nu a vazut decat Marea Neagra(atat la noi, cat si la Bulgari) si un pic Marea Nordului, totul este extraordinar de frumos. Si mai ales simti ca esti la mare(si la una civilizata).

Ca un sfat, daca ajungeti prin Venetia, nu uitati costumul de baie si biletul spre Lido

Trimite/Salveaza

Dar, revenind la Venetia. Desi am ajuns acolo cu intarziere de o ora si cu multe prejudecati, cand am coborat din autocarul care ne-a adus din Treviso pana in Piazzera di Roma, am simtit ceva special. Toata lumea era vesela, toti zambeau, toti erau fericiti(inclusiv un betivan care era in cautarea “lichidului fermecat”).

Am hotarat ca, desi aveam un bagaj, sa mergem pe jos pana la B&B unde ne-am cazat. Si ne-a placut. Stradute mici, foarte cochete si case frumoase, impodobite cu multe flori. Multa lume si multa caldura. Dupa ce am mers aproape 20 de min, in care am trecut si Canale Grande, am ajuns la B&B. Aici, am fost placut surprinsa de conditiile de cazare, pentru ca astea aratau mult mai bine decat in poza. Desi era in mare parte mobila din Ikea, tablourile si micile detalii de design au facut diferenta.

Dupa cateva minute de repaus, am mers sa ne plimbam. Strazile erau pline si caldura de dupa amiaza era apasatoare, dar nimanui nu-i pasa. Toata lumea mergea agale, ca doar era in concediu, admira arhitectura caselor si a canalelor sau maiestria cu care erau conduse condolele. Dupa cateva momente de debusolare, am ajuns in piata San Marco. Aici se poate admira Palatul Dogilor si turnul.
Am poposit cateva minute sa admiram arhitectura si mai ales pictura de pe cladiri. E foarte frumoasa, nu am mai vazut pana acum ceva asa frumos. Atat pictura cat si sculpturile sunt realizare cu multa migala, cu multa atentie la detaliu.

Am continuat plimbarea, facand cunostinta si cu localnicii cei mai iubiti ai pietei, si anume porumbei. Nu atat de multi cum vazusem in poze, dar foarte prietenosi. Dupa cativa pasi, am ajuns la apa. Imaginati-va, o caldura din aceea mare(cred ca erau in jur de 32 de grade, desi era ora 5~6) si mirosul de mare, precum si briza care te mai racorea din cand in cand.

Am continuat plimbarea pe langa marea si incet inceat lumea s-a mai imputinat. Si ne placea. Acum era aproape liniste.

Ne-am luat o inghetata si am stat pe o bancuta sa admiram mare. Am fi incremetit in acel loc.

Era liniste, era cald si mirosea a mare.

Dar, mai aveam multe de vazut. Ne-am ridicat cu greu si am inceput sa mergem. Am descoperit un parc foarte frumos, singurul de altfel(cred) din Venetia si cum incepuse sa ni se faca foame am decis sa mancam o pizza. Terasa unde am stat era draguta, preturile pe care le stie toata lumea, adica in jur de 8~9 euro o pizza, servirea a fost ireprosabila, dar pizza a fost proasta. Adica mitul precum ca americani fac pizza mai buna ca italieni e foarte adevarat. Sau poate depinde de gusturi. Nu a fost nici rea, dar nici nu a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o vrodata. (informativ, am platit 42 de euro pt 3 pizza, un aperiti, o bere locala, o sticla de 1,5 l de apa si serviciul de 12% – restul la bani ne-a fost dar la cent).

Seara incepea sa se lase incet incet, la fel ca si oboseala. Ne-am plimbat un pic prin piata San Marco, unde am admirat atat luminile cladirilor cat si terasele de unde se auzea muzica clasica foarte frumoasa.

Incet dar sigur ne indreptam sper casa dupa o minunata dupa-amiza petrecuta in Venetia. Caldura nu ne-a dat pace toata noaptea, dar asta e farmecul Venetiei. A doua zi am fost in Lido si Murano si am facut un tur cu vaporetto pe Grand Canale. Dar despre toate acestea in postul urmator.

PS: un stop de muzica din Italia

Trimite/Salveaza