Da, m-am indragostit. Bine eram… Sa ma explic. M-am indragostit de Venitia, m-am indragostit(si eu) de Italia. Si nu ceea ce noi vedem la televizor. Cred ca la o intrebare sincera, orice persoana de sex feminin (si ca sa nu fac discriminare si persoanele de sex masculin care ar fi vrut sa nu fie asa) se indragostesc de Italia. De ce? Simplu: asa sunt italieni. Am fost un imperiu, acum sunt o tara frumoasa, care venereaza femeia si asta se simte.
Dar, revenind la Venetia. Desi am ajuns acolo cu intarziere de o ora si cu multe prejudecati, cand am coborat din autocarul care ne-a adus din Treviso pana in Piazzera di Roma, am simtit ceva special. Toata lumea era vesela, toti zambeau, toti erau fericiti(inclusiv un betivan care era in cautarea “lichidului fermecat”).
Am hotarat ca, desi aveam un bagaj, sa mergem pe jos pana la B&B unde ne-am cazat. Si ne-a placut. Stradute mici, foarte cochete si case frumoase, impodobite cu multe flori. Multa lume si multa caldura. Dupa ce am mers aproape 20 de min, in care am trecut si Canale Grande, am ajuns la B&B. Aici, am fost placut surprinsa de conditiile de cazare, pentru ca astea aratau mult mai bine decat in poza. Desi era in mare parte mobila din Ikea, tablourile si micile detalii de design au facut diferenta.
