Perioada dinaintea Craciunului ii face pe copii sa astepte cu nerabdare surprizele ce ii asteapta. Dar pana la surpriza mare, mai pot fi alte 24 de surpize mai mici… strecurate in Calendarul de Advent.
Calendarul de Advent este special conceput pentru a sarbatorii zilele de dinaintea Craciunului. In ziua de astazi il intalnim ca si “cutie de bomboane”, cu 24 de compartiemente reprezentand perioada 1-24 decembrie, pentru ca in fiecare dimineata copilul sa gaseasca o surpriza dulce in compartimentul corespunzator zilei.
Traditia acestui calendar este insa destul de veche. A aparut in cadrul bisericii Luterane Germane la inceputul secolului al 19-lea, primul calendar de acest gen public fiind expus in cadrul salii de rugaciune a Rauhes Haus in Decembrie 1839. Exista si informatii conform carora traditia ar exista inca de la inceputul secolului al 17-lea in cadrul familiilor din anumite zone vorbitoare de limba germana, dar nu exista dovezi foarte clare in acest sens.
Expansiunea comerciala a Calendarului de Advent a avut loc incepand cu 1908 si pana la Al Doilea Razboi Mondial, cand productia a fost intrerupta, motivatia oficiala fiind economia de hartie. Dupa razboi, mai multe firme au reluat productia calendarelor de Advent, in ziua de azi distribuindu-se milioane de calendare de acest tip.
Pe langa cele oferite de catre comercianti, confectionarea unui calendar de advent poate fi o tema foarte interesanta pentru copii. Materiale se gasesc nenumarate, mai ales pe Youtube. Chiar daca primele 7 zile din calendar au trecut, inca mai e timp sa va confectionati unul
In spiritul ultimelor 2 postari, ne-am gandit ca ar fi interesant sa va povestim mai multe despre ce inseamna Craciunul in Cultura Germana. Motivul principal e acela ca dintre toate culturile pe care le cunoastem, in cea germana sunt traditiile care ne-au placut cel mai mult. Asa ca urmeaza un “miniserial” in care va vom vorbi despre:
- Calendarul de Advent si surpriza din fiecare zi a copilasilor
- Gluhwein, Scortisoara, Turta Dulce si multe alte bunatati ale sezonului rece
- Istoria Pietelor de Craciun si o scurta poveste a fiecareia dintre cele mai vechi piete.
“Germania râde” – este mesajul pe care evenimentul “Zilele filmului german” doreste sa ni-l transmita. De luni si pana joi, in Bucuresti la Cinema Studio vor avea loc 8 proiectii de filme germane(7 lungmetraje si un scurtmetraj). E un eveniment care merita incercat, mai ales de catre iubitorii culturii germane.
Noi am fost luni la filmul de deschidere, “Lila, Lila”, si am plecat zambind.
Pretul unui bilet este de 10 RON iar al unui abonament pentru 4 intrari este de 28 RON.
Programul(Miercuri si Joi):
3 Noiembrie 2010
18:00 Schwarzfahrer / La negru (1991, R.: Pepe Danquart, 12 min)
Polska Love Serenade (2007, R.: Monika Anna Wojtyllo, 1h 15 min)
20:00 Renn, wenn Du kannst / Fugi daca poti (2009, R. : Dietrich Bruggemann, 1h 52 min)
4 Noiembrie 2010
18:00 So glucklich war ich noch nie / Niciodata nu am fost atat de fericit (2009, R.: Alexander Adolph, 1h 32 min)
20:00 Whisky mit Wodka / Whisky cu Vodka (2008, R.: Andreas Dresen, 1h 44 min)
Inainte de a vizita Berlinul am cautat diferite fotografii de acolo, in cautarea descoperirii locurilor frumoase. Dar abia cand am ajuns mi-am dat seama ca nu cladirile istorice sunt frumusetea Berlinului ci atmosfera de acolo, coroborata cu apasarea istoriei sale zbuciumate din ultimul secol.
In liceu obisnuiam uneori sa imi petrec cateva ore in anticariatele de la Universitate din pasaj. Mirosul de carte veche, micile “comori” ascunse printre manuale scolare si carti de “mass market” ma faceau sa consider acele ore o experienta extrem de interesanta. Intre timp nu am mai avut acele ore la dispozitie iar anticariatele din pasaj au fost distruse au disparut.
Duminica ce tocmai a trecut am avut ocazia sa o petrec in Potsdam, o mica localitate de langa Berlin, capitala a landului Brandenburg(land ce inconjoara dar nu include Berlinul). Orasul e foarte frumos si are un numar impresionant de castele inconjurate de foarte multe gradini. Dar nu despre orasel vreau sa vorbesc aici(merita un post dedicat), ci de un mic anticariat din acest orasel care mi-a placut foarte mult.
Potsdam
Multe “vechituri”, incluzand carti, cd-uri, casete vhs, muzica ce se audea in surdina dintr-un radiou vechi, si o batrana care veghea acest mic magazin. Chiar daca nu am cumparat prea multe lucruri, pot spune ca am simtit ca redescopar o veche pasiune de care nu am mai avut timp.
Indiferent de varsta, cu totii suntem in cautare de timp. Iar timpul este o materie limitata si netranzactionabila… din pacate.
In final, as vrea sa adaug o scena din Amelie ( stiu, film francez in blog despre Germania) care vorbeste, intr-un fel oarecum diferit fata de ce am scris eu, despre “vechituri”.
