Garmisch e iarna mandria Bavariei. Trenurile duc acolo din ora in ora, iar drumurile cunosc ambuteiaje cum rareori se pot observa in Germania.

In tren e zarva…nici mare, nici mica. Multa lume cu echipamente de schi, placi. Multi copii si multi adolescenti. Gara te indruma sa urci spre Zugspitze, cel mai inalt varf al Germaniei. De altfel, pana acolo ajunge si un tren, ce poate fi luat din imediata apropiere a garii. Tariful e maricel dar pentru cei pasionati merita.

Poate ca zapada nu poposeste permanent in Alpi. Dar clima reuseste sa o pastreze pentru o lunga perioada acolo. Initial am fost un pic tristi ca zapada se cam topise, insa ulterior am descoperit ca doar in oras zapada disparuse…traseele montane pastrand-o in continuare.

Garmisch Partenkirchen este genul de oras in care orice fel de poza ai face iese bine. Farmecul fiecarei cladiri in parte si mai ales a decoratiilor aduse de locuitori il face uimitor. Daca mai adaugam si faptul ca in ciuda reputatiei, nu este nici pe departe plin, il putem considera un loc ideal pentru petrecerea vacantei de iarna.

Dupa ce ne-am plimbat prin centrul vechi am hotarat sa luam drumul stadionului olimpic, stadion la care se faceau pregatiri intense pentru un campionat international de ski.

Am ocolit usurel stadionul olimpic in centrul caruia se afla trambulina de sarituri si am ales sa facem un mic traseu montan. O poteca extrem de bine facuta, cu multa zapada inghetata si in lateral un rau ce curgea pe dedesuptul ghetii. Traseul nu era nici pe departe lung, dar interesant din punct de vedere al peisajului.

Dupa aproximativ 20 de minute de mers ne-a aparut o telecabina, care scurteaza traseul pentru cei cu mai putina rabdare. Chiar daca traseul telecabinei e scurt, prapastia pe care o traverseaza si stancile ce alcatuiesc peisajul o fac sa merite. De altfel, pe unul din masivii extrem de abrupti am vazut persoane practicand alpinismul.

Sus se afla un mic paradis, inghetat de catre temperaturile specifice iarna acelei inaltimi. Poteci micute, copaci, pensiuni izolate si imaginea unor varfuri dau senzatia unei mici cuceriri in urma efortului catararii.

Am admirat, am luat telecabina inapoi si am pornit spre drumul spre gara. Ne-am luat “La revedere” de la Garmisch, loc in care merita intotdeauna revenit. Ne ducem sa vedem Munchen-ul decorat de Craciun….

Trimite/Salveaza

In sudul Germaniei, in imediata apropiere a granitei cu Austria, se gaseste una din cele mai frumoase statiuni montane. Despre partiile de ski si alte sporturi de iarna vom vorbi luna viitoare, pentru ca de revelion vom reveni acolo, sa vedem aceasta statiune si iarna. Momentan va vom povesti despre impresiile lasate vara de aceasta statiune.

Primul lucru impresionant este drumul pana acolo, care desi strabate muntii, pare extrem de lin si cu un peisaj magnific. Serpentine usurele(cu limita de viteza 50 doar in caz de polei), mici tunele, o padure bogata si multa pajiste.

Dupa un drum nu foarte lung, incepe statiunea… Multe case cu floricele la geam, magazine dragute si cateva indicatoare de parcare(gratuita). Interesant in Garmish este faptul ca exista foarte multe campusuri pentru rulote. Si acest gen de turism este extrem de dezvoltat, date fiind si conditile foarte bune de campare (toalete, dusuri, etc).

Prima data am strabatut parculetul central. La fel ca si pana acum, frumusetea si perfectiunea au fost atributele ce ne-au venit in minte.

Noua ne place sa mergem foarte mult pe jos atunci cand vizitam ceva. Sa vedem fiecare strada, fiecare cladire si practic sa simtim aerul acelui oras. Si asta am facut si aici. Si drumul ne-a condus incetisor spre telecabina, neuitand sa ne arate frumusetile orasului si ale alpilor.

Sistemul de telecabine, la fel ca si infrastructura in general, este unul din punctele forte ale Germaniei. Exista in jur de 6 trasee de telecabina in Garmisch si diferite oferte de abonament, in functie de combinatiile dorite. Mai mult, preturile sunt mici raportate la cele cu care suntem obisnuiti in tara. Pe noi ne-a costat ~ 15 de euro/pers dus/intors pe o distanta insemnata, iar abonamentele pe mai multe trasee aveau reduceri chiar mai mari. Cel mai inalt varf este Zugspitze(2962) si se poate ajunge la el si cu telecabina.

Noi am urcat cu telecabina pana la 1780 de m iar platoul de acolo ne-a oferit peisaje cu adevarat uimitoare. Inaltimea, vegetatia, potecile si bancutele amenajate dar si vacutele care pasteau linistite faceau ca peisajul sa fie parca rupt din reclamele de la Milka( mai putin vaca mov ).

Am parasit cu greu platoul, dupa multe plimbari si un mic repaus pe una din bancutele aflate sus. A fost cu siguranta cea mai frumoasa priveliste din munti pe care am vazut-o pana acum

Am continuat plimbarea jos, intr-o zi insorita de august, dar fara temperaturi excesive. O alee comerciala populata cu case pictate in teme religioase, un stil specific respectivei zone. Terase discrete, supermarket-uri si mai discrete si munti de jur imprejur.

Cam asa s-a petrecut penultima noastra zi in Germania. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul si mai ales ca fetele noastre devenisera rosii de la interactiunea cu soarele. Ne-am intors si am hotarat sa ne mai plimbam un pic prin Bad Kohlgrub, statiunea in care am fost cazati. Dar Bad Kohlgrub merita un blog dedicat…

Trimite/Salveaza