E mirosul ce ne face sa ne trezim dimineata, aroma ce ne face sa reflectam sau bautura ce ne deschide apetitul pentru vorbit. E elementul comun al atator cafenele chic ale lumii, adaptat de la caz la caz, distribuit singur sau impreuna cu un biscuite. Expresso, lapte fierbinte si spuma de lapte… o combinatie ce poate face un oras mai placut sau poate lasa un gust amar, atat la propriu cat si la figurat…
Daca ar fi de evaluat un cappuccino din prisma momentelor desfasurate in jurul lui, cu siguranta as alege un celebru slogan: Priceless. Daca ma refer la valoarea lui strict materiala, nici in marile (si uneori scumpele) capitale europene, nici in cochetele orasele de pe malul lacului Como sau in alte locuri frumoase, nu am gasit un cappuccino mai scump de 3,5E. Motiv pentru care imi pun intrebarea: Ce face asa “pretios” cappuccino-ul mioritic?
P.S.: Articolul curent poate parea un pic diferit ca stil de restul blogului. Este o reactie la jegmaneala lipsa aproape totala de interes a proprietarilor locali de cafenele in a crea o atmosfera cat de cat placuta pentru pretul “european” practicat la produsele respective. La care se adauga prezenta din ce in ce mai timida a bonului fiscal.

