Lacul Bodensee

Anul trecut a fost pentru noi anul intinderilor de apa, pentru ca in majoritatea concediilor am ajuns undeva aproape de un lac, o mare sau o laguna. Am inceput cu Lacul Como, am continuat cu Venetia si intr-un final am ales ca loc de vacanta de vara Bodensee.  Cand am ales locul, ne-am dorit sa vedem inca ceva din Germania, dupa un concediu extrem de reusit in Bavaria cu un an in urma, asa ca ne-am uitat pe harta si am vazut un lac.

Locuri de cazare se gasesc multe in regiune, insa cele mai frumoase sunt un pic mai indepartate de lac. Noi ne-am cazat la o pensiune agroturistica. Am descoperit ca merele pot fi cumparate direct din livada, la alegere, lucru valabil si pentru pere si alte fructe sau legume. Am avut animalute la cativa pasi de locul de cazare si in fiecare seara puteam vedea cum vacutele fericite pasc domol. Practic, am descoperit ca turismul Bio se poate face si in locuri care se bucura de toate cureririle tehnologiei, si in acelasi timp se afla intr-o zona cu aer curat, temperaturi respirabile, animalute padure si livezi intregi de pomi fructiferi.

Ceea ce am redescoperit in Germania e ca acest popor are un adevarat cult al painii. Nu exista zona care sa nu aiba in apropiere un magazin de paine, care face paini mici si variate. Si e o placere ca dimineata, inainte de micul dejun, sa faci o plimbare spre brutarie.

Cum nu ne place sa stam, am luat masina si am inceput sa facem turul lacului. Am descoperit orase germane extrem de frumoase, mici sau mari, cum ar fi Markdorf, Salem, Meersburg, Überlingen sau Lindau.  Am vizitat un castel foarte frumos din orasul elvetian Schaffhausen, oras in care am vazut si Rhin-ul. Am fost apoi cam dezamagiti de St. Gallen, dar ne-am “consolat” cu minunata ciocolata Elvetiana. Am trecut si prin Austria pe la Bregentz dar tot oraselele din Germania raman favoritele noastre.  Am avut timp si de shopping, motiv pentru care am petrecut o zi in Konstanze, un oras extrem de comercial, aflat chiar granita dintre Elvetia si Germania.

Lindau Strazi

Am petrecut o zi si la inaltimile Alpilor Elvetiei, savurand caramele facute pe loc intr-un atelier de prelucrare a laptelui. E frumos sa vezi lucrurile de la 2500 de m, intr-o zi insorita de vara, cu mult vant si doar 7 grade.

Elvetia 2500m

Vacute elvetiene

Evident, in fiecare zi ne-am bucurat de merele si perele locului, si mai ales de aerul foarte curat. Ne-a si plouat un pic, dar in Iulie a fost exact ploaia necesara pentru a face aerul respirabil.

Nu vreau sa trag prea multe concluzii, nici sa detaliez prea mult, pentru ca multe din orasele expuse mai sus merita un post separat. Spun doar ca Germania e frumoasa, iar Lacul Bodensee e inconjurat de o zona foarte frumoasa, mai ales vara.

Trimite/Salveaza

Lacul Como

Aflat intre Alpi, in apropierea granitei dintre Elvetia si Italia, Lacul Como se intinde pe o suprafata de aproximativ 146 km² si are un perimetru destul de mare, desfasurat in forma de Y. Pe marginea sa se afla foarte multe orase, fiecare deosebit si fiecare frumos in felul sau. Am incercat sa le vizitam pe toate dar faptul ca fiecare era fascinant in felul lui ne-a facut imposibila aceasta sarcina pentru 3 zile.

Infrastructura rutiera este foarte dezvoltata in acea zona, motiv pentru care e recomandata o masina pentru a putea admira cat mai multe din frumusetile locurilor. Si nu orice fel de masina ci una cat mai mica, intrucat strazile italienilor sunt inguste datorita oraselor istorice, iar locurile de parcare sunt mici. Fiat Panda de exemplu, masina pe care am inchiriati-o noi, e o masina foarte buna ca dimensiuni. Probabil un Smart ar fi fost si mai bun din acest punct de vedere.

Am ajuns intr-o dupa-amiaza insorita, un pic obositi de drumul pana acolo cu masina. In Italia, drumurile sunt in anumite zone mici, incalcite iar indicatoarele desi exista au o logica uneori greu de descifrat. As spune ca un GPS e indispensabil in Italia, dar noua ne-a fost utila si explicatia gazdei pe langa modul inteligent in care ne-a ghidat GPS-ul. In nord, multe drumuri se despart in tuneluri, si asta face alegerea rutei corecte un pic mai dificila pentru cei necunoscatori ai locului.

Lierna e un mic orasel pe malul lacului. E poate printre cele mai mici dar asta nu-l face deloc lipsit de farmec. Localnicii, asemenea majoritatii italienilor cu care am intrat in interactiune, au o atentie foarte mare la detalii si un simt estetic extrem de bine dezvoltat. Noi am stat in B&B-ul unor artisti, si pot spune ca se vedea pasiunea cu care respectiva casa era decorata in fiecare detaliu.

Lierna - Strazi

Tot in Lierna am descoperit gustul unei pizza adevarate. Inchipuiti-va o mica afacere de familie, in care lucra patronul si inca 2 angajati(prin rotatie), si multe sortimente de pizza preparate rapid si foarte frumos. Chiar daca pizza e o specialitate usor de gasit in orice colt al lumii, pot spune, cu subiectivismul pe care mi-l asum, ca pizza din Lierna a fost mult mai buna. Nu stiu daca au o reteta secreta sau e vorba strict de pasiunea cu care o fac, dar era mult mai buna. Ceea ce ne-a surprins e ca si pretul era foarte bun, considerabil mai mic ca in Bucuresti. As trage concluzia ca din punct de vedere culinar, cea mai gustoasa mancare am intalnit-o in Italia.

Urmatoarele zile am explorat imprejurimile, explorand orase cu multa istorie, statiuni de relaxare, gradini botanice private, gelato, cappuccino, pizza, barcute simple sau extrem de luxuase si mai ales relaxare. Am descoperit o latura a lacului plina de viata si cu o atentie deosebita a detaliilor si o latura luxuasa si mai linistita, in apropierea Elvetiei. Varenna, Bellano, S. Giovanni, Como, Bellagio sau Lecco sunt doar cateva din oraselele pe care le-am vizitat. Fiecare e special asa ca voi vorbi despre fiecare intr-un post dedicat.

Bellano - Strazi

Daca ar fi sa descriu pe scurt Lacul Como, as spune ca acele poze fantastice cu natura din calendare nu sunt prelucrate. Pe lung, voi descrie aceasta zona in post-urile urmatoare

Trimite/Salveaza

Cum am prins doar seara si dimineata urmatoare in acest satuc, nu am putut remarca prea multe. Dar ne-au ramas in minte niste porcusori care cand ne-au vazut se inghesuiau sa ne salute.

Ar mai fi si mirosul de vaca, ce probabil era prezent nu neaparat pentru ca nu putea fi anihilat ci pentru ca pensiunea unde am stat isi dorea sa fie ceva rustic.
Repet, nu e nimic denigrator. Nu am crezut niciodata ca niste porci pot fi atat de simpatici:)

Trimite/Salveaza

Garmisch e iarna mandria Bavariei. Trenurile duc acolo din ora in ora, iar drumurile cunosc ambuteiaje cum rareori se pot observa in Germania.

In tren e zarva…nici mare, nici mica. Multa lume cu echipamente de schi, placi. Multi copii si multi adolescenti. Gara te indruma sa urci spre Zugspitze, cel mai inalt varf al Germaniei. De altfel, pana acolo ajunge si un tren, ce poate fi luat din imediata apropiere a garii. Tariful e maricel dar pentru cei pasionati merita.

Poate ca zapada nu poposeste permanent in Alpi. Dar clima reuseste sa o pastreze pentru o lunga perioada acolo. Initial am fost un pic tristi ca zapada se cam topise, insa ulterior am descoperit ca doar in oras zapada disparuse…traseele montane pastrand-o in continuare.

Garmisch Partenkirchen este genul de oras in care orice fel de poza ai face iese bine. Farmecul fiecarei cladiri in parte si mai ales a decoratiilor aduse de locuitori il face uimitor. Daca mai adaugam si faptul ca in ciuda reputatiei, nu este nici pe departe plin, il putem considera un loc ideal pentru petrecerea vacantei de iarna.

Dupa ce ne-am plimbat prin centrul vechi am hotarat sa luam drumul stadionului olimpic, stadion la care se faceau pregatiri intense pentru un campionat international de ski.

Am ocolit usurel stadionul olimpic in centrul caruia se afla trambulina de sarituri si am ales sa facem un mic traseu montan. O poteca extrem de bine facuta, cu multa zapada inghetata si in lateral un rau ce curgea pe dedesuptul ghetii. Traseul nu era nici pe departe lung, dar interesant din punct de vedere al peisajului.

Dupa aproximativ 20 de minute de mers ne-a aparut o telecabina, care scurteaza traseul pentru cei cu mai putina rabdare. Chiar daca traseul telecabinei e scurt, prapastia pe care o traverseaza si stancile ce alcatuiesc peisajul o fac sa merite. De altfel, pe unul din masivii extrem de abrupti am vazut persoane practicand alpinismul.

Sus se afla un mic paradis, inghetat de catre temperaturile specifice iarna acelei inaltimi. Poteci micute, copaci, pensiuni izolate si imaginea unor varfuri dau senzatia unei mici cuceriri in urma efortului catararii.

Am admirat, am luat telecabina inapoi si am pornit spre drumul spre gara. Ne-am luat “La revedere” de la Garmisch, loc in care merita intotdeauna revenit. Ne ducem sa vedem Munchen-ul decorat de Craciun….

Trimite/Salveaza

In sudul Germaniei, in imediata apropiere a granitei cu Austria, se gaseste una din cele mai frumoase statiuni montane. Despre partiile de ski si alte sporturi de iarna vom vorbi luna viitoare, pentru ca de revelion vom reveni acolo, sa vedem aceasta statiune si iarna. Momentan va vom povesti despre impresiile lasate vara de aceasta statiune.

Primul lucru impresionant este drumul pana acolo, care desi strabate muntii, pare extrem de lin si cu un peisaj magnific. Serpentine usurele(cu limita de viteza 50 doar in caz de polei), mici tunele, o padure bogata si multa pajiste.

Dupa un drum nu foarte lung, incepe statiunea… Multe case cu floricele la geam, magazine dragute si cateva indicatoare de parcare(gratuita). Interesant in Garmish este faptul ca exista foarte multe campusuri pentru rulote. Si acest gen de turism este extrem de dezvoltat, date fiind si conditile foarte bune de campare (toalete, dusuri, etc).

Prima data am strabatut parculetul central. La fel ca si pana acum, frumusetea si perfectiunea au fost atributele ce ne-au venit in minte.

Noua ne place sa mergem foarte mult pe jos atunci cand vizitam ceva. Sa vedem fiecare strada, fiecare cladire si practic sa simtim aerul acelui oras. Si asta am facut si aici. Si drumul ne-a condus incetisor spre telecabina, neuitand sa ne arate frumusetile orasului si ale alpilor.

Sistemul de telecabine, la fel ca si infrastructura in general, este unul din punctele forte ale Germaniei. Exista in jur de 6 trasee de telecabina in Garmisch si diferite oferte de abonament, in functie de combinatiile dorite. Mai mult, preturile sunt mici raportate la cele cu care suntem obisnuiti in tara. Pe noi ne-a costat ~ 15 de euro/pers dus/intors pe o distanta insemnata, iar abonamentele pe mai multe trasee aveau reduceri chiar mai mari. Cel mai inalt varf este Zugspitze(2962) si se poate ajunge la el si cu telecabina.

Noi am urcat cu telecabina pana la 1780 de m iar platoul de acolo ne-a oferit peisaje cu adevarat uimitoare. Inaltimea, vegetatia, potecile si bancutele amenajate dar si vacutele care pasteau linistite faceau ca peisajul sa fie parca rupt din reclamele de la Milka( mai putin vaca mov ).

Am parasit cu greu platoul, dupa multe plimbari si un mic repaus pe una din bancutele aflate sus. A fost cu siguranta cea mai frumoasa priveliste din munti pe care am vazut-o pana acum

Am continuat plimbarea jos, intr-o zi insorita de august, dar fara temperaturi excesive. O alee comerciala populata cu case pictate in teme religioase, un stil specific respectivei zone. Terase discrete, supermarket-uri si mai discrete si munti de jur imprejur.

Cam asa s-a petrecut penultima noastra zi in Germania. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul si mai ales ca fetele noastre devenisera rosii de la interactiunea cu soarele. Ne-am intors si am hotarat sa ne mai plimbam un pic prin Bad Kohlgrub, statiunea in care am fost cazati. Dar Bad Kohlgrub merita un blog dedicat…

Trimite/Salveaza

Rasarit - A1 - Bucuresti-Pitesti

Drumul e destul de lung si pe unele portiuni foarte obositor, nu neaparat datorita distantei cat a calitatii foarte a drumurilor romanesti. Noi am plecat din Bucuresti, si distanta pana la locul in care ne-am cazat a fost de aproximativ 1500 de Km. Pana la Arad, respectand limitele de viteza si facand mici pauze drumul dureaza cam 10 ore. De la Arad la Nadlac mai sunt arpoximativ 60 de Km, iar dupa se trece in alta lume: Ungaria. Campurile devin mai organizate, drumul mai bun iar soferii civilizati. Primul oras de dupa granita e Mako, loc in care se afla mai multe pensiuni pentru cei ce doresc sa faca o pauza in drumul lor spre Europa. Chiar daca e un orasel, curatenia si amenajarea sunt impresionante, comparand cu oraselele de langa granita noastra.

Mako - Ungaria

Dupa Mako urmeaza Szeged, un orasel extrem de cochet care, desi are ceva cladiri comuniste, are un centru vechi bine conservat. Szeged este traversat de Tisa, iar raul este bine amenajat. Noi ne-am oprit aici in prima zi a expeditiei.

Szeged - Ungaria

A doua zi a fost in cea mai mare parte a ei dedicate tot drumului, dar finalul a meritat din plin. La aproximativ 10 km de Szeged incepe autostrada Szeged – Budapesta, si de aici drumul incepe sa fie impecabil. Szeged – Budapesta (M5) (1h), apoi centura Budapestei(M0)(timpul poate fi destul de mare daca e aglomeratie), apoi Budapesta – Viena(M1, respectiv A4 la austrieci), apoi Viena – Lintz – Salzburg (A1). In Austria ar fi de adaugat faptul ca prima benzinarie a fost absolut groanzica, pentru ca datorita mitului cum ca benzina in Austria ar fi mult mai ieftina ca in Ungaria au facut ca romanii sa se napusteasca asupra ei si sa iasa un mare haos. Diferenta e de cativa euro la un plin si timpul merita.

Urmeaza Germania. Trecerea intre Austria si Germania e lina, relieful devine muntos(Alpi) iar autostrada incepe sa arate din ce in ce mai bine. De altfel, Germania e si tara autostrazilor fara limita de viteze. O autostrada impadurita, care traverseaza la un momentdat un rau plin de ambarcatiuni. Cum cazarea noastra este la aproximativ 100 de Km de Munchen, parasim autostrada inainte de a ne apropia de oras.

Alpi - Germania

E greu de descris sentimentul pe care ti-l lasa un drum care strapunge Alpi. La fel de greu ca si sentimentul de sofer bucurestean ce vede in spate masini puternice care respecta limitele de viteza.

Tocmai am ajuns in paradis… Urmeaza detaliile.

Pensiune - Germania

Trimite/Salveaza