Nu am mai plecat de ceva vreme din Bucuresti ( e adv am fost intr-un weekend) in Brasov, dar aici este o alta poveste…

De cateva zile simt ca am ajuns sa ma sufoc intre cladirile gri, peisajul monoton si noroiul de pe jos.

Oare ce nu ne lipseste (adica ce avem J) pentru a fi altfel? Ma speri in fiecare zi cand ies din curte si vad ca un alt vecin binevoitor si-a aruntat gunoiul in fata casei mele, cand trebuie sa merg prin gunoi pentru a ajunge intr-un anumit loc si totul e atat de monoton…

Parca si putinele cladiri istorice care mai sunt pe ici pe colo sunt triste…

Suntem rai, egoisti, grabiti, uitam sa zambim … suntem bucuresteni L

Imi amintesc ca intr-o calatorie prin diverse locuri din Europa, mi-am dat seama ca trebuie sa fie foarte interesant sa locuiesti intr-un oras turistic, deoarece “trebuie” sa fi vesel tot timpul. Cine as dori sa viziteze un oras in care localnici sunt tristi si suparati si nu vor sa vorbeasca cu tine?

Partea buna…o reprezentau jumarile cu un pic de carne si apoi carnatii poasteti (cel putin pentru mine).

Nu, nu asteptam Craciunul, decat peste 11 luni, dar cei din Covasna, din Bãile Balvanyos, au un festival foarte apetisant: Pomana Porcului, intre 19-21 februarie 2010.

Din cate inteleg, va fi un fel de concurs ce are o taxa de participare de 150 Euro/echipa iar o echipa poate fi compusa din maximum 4 persoane.

Fiecare echipa trebuie sa aduca:
- masina de tocat carne (manual)
- masina de umplut carnati (manual)
- va alege modul traditional de parlit si de prelucrat al porcului
- mate de porc, mirodenii, cutite, un drapel sau o stema a localitatii pe care o reprezintã
- o gustare cu palinca sau tuica, o fata de masa traditionala si elemente de decorare a mesei
- pentru premiere si defilare ar fi indicat ca concurentii sa fie îmbracati în costume traditionale.
Organizatorii asigura:
- cazare si masa în perioada 19-21 februarie 2010 (pt.max. 4 persoane)
- porcul viu
- paie pentru pârlit
- o masa pentru fiecare echipa, ceaun- 40 l., vase, apa calda si un aragaz.

Programul festivitatii:
- Vineri: 19 februarie – 19˚˚ Prezentarea si înregistrarea echipelor la Complexul Cetate, Baile Balvanyos
- tragerea la sorti a echipelor ( fiecare 2 echipe vor primi un porc pe care-l vor sacrifica si curata impreuna, dupa care impart frateste si vor prelucra separat. Se va pregati preparate traditionale de iarna.)
- 21˚˚ cinã

-Sâmbata: 20 februarie – 8˚˚ defilare la locul festivalului în costume populare si cu drapelul sau stema localitatii sau al asociatiei pe care il reprezinta
- 8³º începerea concursului
- 15˚˚ premiere
- 20˚˚ masã festiva

-Duminica: 21 februarie – 12˚˚ excursie la Lacul Sfanta Ana.
- 20˚˚ cina

Echipele vor fi premiate cu cupe, medalii si diplome. Participarea trebuie confirmata pana pe 10 februarie 2010.

Daca ajungeti pe acolo, va uram pofta buna si asteptam poze si comentarii despre eveniment.

Ne plac multe evenimente, ne place sa calatorim si mi-ar placea sa vad o fiesta in Spania, dar nu inteleg ce ar trebui sa sarbatorim de Valentin’s Day.

Totusi, presupun ca din aceasta avalansa contemporana, multe persoane vor ajunge la munte weekend-un viitor pentru a serba impreuna cu cel/cea draga … sarbatoarea iubirii.

Si cum iubirea trece si prin stomac, m-am gandit ca ar fi util sa stiti ca in Prejmea, judetul Brasov, in acest weekend va avea loc Festivalul clatitelor. Yummy, nu? J

Programul zilei (primit pe email de la Antrec, sper sa fie si cel corect) este urmatorul:

-Ora 10.00 – Organizarea Caravanei in spatiul din fata pompierilor – actiune desfasurata pe fondul muzicii de fanfara
-Ora 10.30 – Plecarea caravanei in periplu pe strazile comunei
-Ora 10.40 – Concert de fanfara
-Ora 11.15 – 12.00 – Spectacol dansuri sasesti
-Ora 12.00 – 14.00 – Concurs gastronomic – in sala Centrului Cultural si de Agrement Cetate
-Ora 12.00 – 14.00 – Spectacol – in aer liber – sustinut de elevii scolilor generale Prejmer, Lunca Calnicului si grupul Viva la Musica
-Ora 14.00 – 15.00 – Premierea participantilor la concursul gastronomic
-Ora 15.00 – 16.00 – Revenirea caravanei in centrul localitatii
-Ora 18.00 – Bal mascat in sala Centrului Cultural si de Agrement Cetate

Mai multe detalii despre cazare: http://www.eurural.ro/cazare.html

M-am uitat un pic pe pozele de pe site si sincer, nu cred ca mi-ar placea atat de mult sa ajung pe acolo. Dar, poate nu sunt cele mai reusite poze si gustul minunat al compozitiei de ou si faina, prajita in ulei si cu gem sau ciocolata este minunat.

Daca ajungeti, da-ti si noua de veste!

And…Happy Valentin’s Day!

Poza este de pe aici

Normandia este un loc special pentru arta impresionista, in aceasta regiune gasindu-se orasul Giverny, locul in care Claude Monet a pictat o serie de tablouri celebre si in care se afla si casa unde si-a petrecut ultima parte a vietii.

Mai multe informatii pot fi gasite pe http://www.monet-giverny-normandy.com/ . 

Mi-as dori sa pregatesc in casa croissante, dar nu reusesc. Ati incercat pana acum vro reteta, va iesit ceva asemanator cu un  croissante si diferit de o chestie ciudata care seamana a coca frageda?

Imi doresc sa fac croissante in principal pentru ca imi plac. In plus, intr-un fel de mic exercitiu, am incercat sa mananc un croissant in fiecare tara in care am fost.  Pana acum am mancat in Germania, Italia si Franta si am observat ca in fiecare tara acestea au un gust diferit.  Poate parea evident, dupa parerea mea, cele mai bune sunt in Franta.

Ok, deci intrebarea importanta este cum fac francezi croissante? Stiti cumva secretul sau reteta dupa care se fac croissantele?

Trebuie sa recunosc ca am incercat de doua ori pana acum si nu mi-a iesit niciodata. Am incercat reteta de pe net si nimic.

Promit ca daca aflu reteta buna sau metoda buna de realizare, fac cinste cu croissante facute in casa.

Poza este preluata de pe http://stumbling.wordpress.com/2006/09/07/champion-croissant/

Primele senzatii revenind in Munchen, dupa o prima experienta nu tocmai placuta, primii pasi pe nisipul fin din Lido (Venetia), prima respiratie dupa ce am descoperit Lacul Como (Italia), aroma de Gluhwein (vin fiert) din Munchen (Augsburg sau Nuremberg) sau un croissant si o cafea in Paris. Am trait toate aceste experiente, am cautat cu inima deschisa sa le traim si sa descoperim si mai mult.

Avem multe ganduri pentru anul 2010, avem multe planuri si mai ales avem multe de povestit (pentru ca in 2009, am vorbit mai putin, dar am mers…).

La multi ani in 2010 si un an plin de calatorii reusite!

Patinoar - Centru Munchen

Ceea ce mi se pare impresionant in Munchen este numarul foarte mare de oameni pe care l-am intalnit de fiecare data in centru, fie vara, fie iarna. E absolut uimitor cat de turistic poate fi acest oras, si aceasta o impresie o am fara sa fi participat pana acum la Oktoberfest.

Piata de Craciun din Munchen

Munchen Christkindlmarkt

Mancarea traditionala a zonei este carnatul alb (cunoscut si ca wurst). Se gaseste in multe locuri si in multe varietati. Parerea mea e ca merita incercat in cat mai multe forme

Munchen - wurst

Si pentru a completa atmosfera de Craciun si a imblanzi frigul de iarna, vinul fiert de acolo merge perfect in context. E un vin extrem de aromat, iar forma de prezentare e extrem de variata.

Canuta Vin Fiert

Piata de Craciun din Munchen tine foarte mult de o atmosfera. Iar acea atmosfera e foarte greu de redat prin cuvinte, destul de putin prin fotografii, dar se poate simti excelent la fata locului….

Trimite/Salveaza]]> http://www.calatorii-in-europa.com/2010/01/blog/piata-de-craciun-din-munchen/feed/ 0 http://www.calatorii-in-europa.com/2009/12/blog/bellagio-secretul-lui-george-clooney/ http://www.calatorii-in-europa.com/2009/12/blog/bellagio-secretul-lui-george-clooney/#comments Mon, 07 Dec 2009 13:30:33 +0000 Simona http://www.calatorii-in-europa.com/?p=511 Sexy, frumos, faimos, adorabil, fanteria ascunsa a multor femei…George Clooney.

Ce legatura este intre acest blog de calatorie si nenea Clooney? Pai…Bellagio.

Am avut frumoasa sansa de a ajunge intr-un loc unic, numit Bellagio. Si am descoperit poate unul dintre secrete lui George Clooney…

Orasul este aflat la intersectia dintre cele 2 “brate” ale lacului Como. Personal, pot sa va marturisc ca se ajunge la el pe un drum destul de ingust in care lacul este intr-o parte si stanca in partea opusa. Nu va doresc sa va aflati pe scaunul din dreapta…pentru ca ai impresia ca fie ajungi in lac …fie intri in stanca.

Dar poate chiar dificultatea drumului il face mai frumos…Astfel, dupa cateva serpentine privelistea se largeste si iar florile mari si viu colorate, pomii taiati intro maniera foarte interesanta ne atrag atentia si ne fac sa ne simtim bine.

Orasul are un lux aparte si o frumusete unica. Stradute mici, tipice oraselor vechi italiene, zumzet viu pe poate strazile, oamenii de toate varstele savurand un expresso pe o teresa mica, la o masa sub mangaierea calda a soarelui de mai.

Liniste, pace, frumusete, agitatie, zambetele, rasete, plimbari  lejera…cam aceasta este atmosfera unica a acestui orasel de pe malul lacului Como.

Sunt sigura ca nicio poza nu poate exprima atmosfera din orasului, dar o vizita de cateva ore in Bellagio ma face sa ma gandesc daca nu cumva am descoperit unul din secretele lui George Clooney.

Am dreptate,nu?

Turta Dulce Germania

Christkindlmarkt, tradus ca Piata de Craciun pentru Copii, este o traditie intalnita mai ales in Germania si Austria, ce tine de Avent(cele 4 saptamani premergatoare craciunului).Fiecare oras german, mic sau mare are o astfel de piata, in care comerciantii vand de la decoratiuni sau mici suveniruri tematice la turta dulce, alune, vin fiert, carnati si tot ceea ce creaza o atmosfera calda de craciun. De multe ori, aceste piete de craciun gazduiesc si joculete pentru copii, de dimensiuni mai mici sau mai mari. Cel mai important e ca fiecare comerciant incearca sa fie cat mai original si sa aduca o nota personala lucrurilor pe care le vinde.

Noi ne-am bucurat de pietele de craciun din Munchen, Nurnberg, Augsburg si Ingolstadt. Fiecare oras a fost special in felul lui, si urmeaza sa va povestim despre fiecare in parte

Casuta de Craciun

Trimite/Salveaza]]> http://www.calatorii-in-europa.com/2009/12/blog/piata-de-craciun-un-simbol-al-oraselor-din-germania/feed/ 0 http://www.calatorii-in-europa.com/2009/11/blog/como-un-lac-cu-suflet-italian-si-aroma-elvetiana/ http://www.calatorii-in-europa.com/2009/11/blog/como-un-lac-cu-suflet-italian-si-aroma-elvetiana/#comments Sun, 15 Nov 2009 23:20:44 +0000 George http://www.calatorii-in-europa.com/?p=504 Inceputul de Mai in Italia e ca o primavara tarzie: temperaturile incep sa creasca spre varfuri dar aerul continua sa fie respirabil. E poate momentul perfect sa vizitezi o zona montana ce pare parca desprinsa din acele calendare cu poze perfecte. Turul lacului Como a insemnat pentru noi 3 zile de uimire si o redefinire a ideii de frumos.

Lacul Como

Aflat intre Alpi, in apropierea granitei dintre Elvetia si Italia, Lacul Como se intinde pe o suprafata de aproximativ 146 km² si are un perimetru destul de mare, desfasurat in forma de Y. Pe marginea sa se afla foarte multe orase, fiecare deosebit si fiecare frumos in felul sau. Am incercat sa le vizitam pe toate dar faptul ca fiecare era fascinant in felul lui ne-a facut imposibila aceasta sarcina pentru 3 zile.

Infrastructura rutiera este foarte dezvoltata in acea zona, motiv pentru care e recomandata o masina pentru a putea admira cat mai multe din frumusetile locurilor. Si nu orice fel de masina ci una cat mai mica, intrucat strazile italienilor sunt inguste datorita oraselor istorice, iar locurile de parcare sunt mici. Fiat Panda de exemplu, masina pe care am inchiriati-o noi, e o masina foarte buna ca dimensiuni. Probabil un Smart ar fi fost si mai bun din acest punct de vedere.

Am ajuns intr-o dupa-amiaza insorita, un pic obositi de drumul pana acolo cu masina. In Italia, drumurile sunt in anumite zone mici, incalcite iar indicatoarele desi exista au o logica uneori greu de descifrat. As spune ca un GPS e indispensabil in Italia, dar noua ne-a fost utila si explicatia gazdei pe langa modul inteligent in care ne-a ghidat GPS-ul. In nord, multe drumuri se despart in tuneluri, si asta face alegerea rutei corecte un pic mai dificila pentru cei necunoscatori ai locului.

Lierna e un mic orasel pe malul lacului. E poate printre cele mai mici dar asta nu-l face deloc lipsit de farmec. Localnicii, asemenea majoritatii italienilor cu care am intrat in interactiune, au o atentie foarte mare la detalii si un simt estetic extrem de bine dezvoltat. Noi am stat in B&B-ul unor artisti, si pot spune ca se vedea pasiunea cu care respectiva casa era decorata in fiecare detaliu.

Lierna - Strazi

Tot in Lierna am descoperit gustul unei pizza adevarate. Inchipuiti-va o mica afacere de familie, in care lucra patronul si inca 2 angajati(prin rotatie), si multe sortimente de pizza preparate rapid si foarte frumos. Chiar daca pizza e o specialitate usor de gasit in orice colt al lumii, pot spune, cu subiectivismul pe care mi-l asum, ca pizza din Lierna a fost mult mai buna. Nu stiu daca au o reteta secreta sau e vorba strict de pasiunea cu care o fac, dar era mult mai buna. Ceea ce ne-a surprins e ca si pretul era foarte bun, considerabil mai mic ca in Bucuresti. As trage concluzia ca din punct de vedere culinar, cea mai gustoasa mancare am intalnit-o in Italia.

Urmatoarele zile am explorat imprejurimile, explorand orase cu multa istorie, statiuni de relaxare, gradini botanice private, gelato, cappuccino, pizza, barcute simple sau extrem de luxuase si mai ales relaxare. Am descoperit o latura a lacului plina de viata si cu o atentie deosebita a detaliilor si o latura luxuasa si mai linistita, in apropierea Elvetiei. Varenna, Bellano, S. Giovanni, Como, Bellagio sau Lecco sunt doar cateva din oraselele pe care le-am vizitat. Fiecare e special asa ca voi vorbi despre fiecare intr-un post dedicat.

Bellano - Strazi

Daca ar fi sa descriu pe scurt Lacul Como, as spune ca acele poze fantastice cu natura din calendare nu sunt prelucrate. Pe lung, voi descrie aceasta zona in post-urile urmatoare

Casute mici si cochete, peisaj montan, multe patiserii, un parculet si temperaturi destul de scazute, dat fiind ca era inceput de ianuarie.

Murnau in Ianuarie

Frigul din ultimele zile mi-a adus aminte de acea dimineata de ianaurie. Fiecare oras german din Bavaria, indiferent de marimea lui,  are un farmec aparte dat de modul in care oamenii se straduie sa-l personalizeze cu caldura lor. Imi lipseste Germania si abia astept sa revin. Si acest lucru se va intampla foarte curand

Nu stiam ca Starbucks poate decide ce sa sarbatorim astazi, dar daca este vorba de cafea…I’ll join the party!

Sustin si eu comenatariul de la sfarsitul postului, conform caruia si in Italia exista cafea instanta. Mai mult, cafeaua din Italia imi place mult mai mult. Si cappuccino …:)

Tot timpul ma intrebam unde se dau copii cu sania si cum este sa o iei la vale din varful unui deal. Stiu, multi povestesc asta, dar unde se intampla in Romania? Cu siguranta nu in statiunile montane de pe Valea Prahovei, pentru ca altfel ajungi cu sania in jeep.

Ca sa nu deviez de la subiect, pentru ca este important as dori sa va povestesc despre o scurta vacanta de iarna in Bad Kohlgrub, Bavaria, Germania.

Daca ne mai cititi blogul, veti vedea ca am fost si vara si ne-a placut foarte mult. De aceea, ne-am gandit sa ajungem si iarna din acel colt de lume, parca rupt din vise.

Am stat la aceeasi pensiune si am fost intampitati cu aceeasi caldura.

Mai pot doar sa mentionez ca prajiturele din aceea cutie au fost foarte bune.

In Bad Kohlgrub exista o partie de sanius de 4km. Nu am reusit sa ne dam cu sanie pe toata partia, pentru ca ne-a cam fost frica, dar prima parte de pare am exersat-o de multe ori a fost geniala.

Am prins viteza, am cazut…am facut vanatai si ne-am distract cot la cot cu copii de la 4 ani pana la 80 de ani.

Este o atmosfera de vis, in care sania prinde puteri magice. In plus, partia este special amenajata si nefiind o statiune foarte aglomerata, este  foarte buna si mai libera.

Orice impatimit de sanius (actual sau in devenire) ar tr sa treaca cel putin odata din Bavaria iarna.

Bergamo este pentru multi un hub pentru cursele low cost. Dar odata ce ajungi acolo, descoperi o dimensiune noua a relaxarii.

Italienilor le place sa vorbeasca mult. Tocmai din acest motiv, linia de autobuz care face legatura dintre aeroport si Cita Alta este una extrem de galagioasa. E uimitor sa vezi foarte multi oameni vorbind minute insir neintrerupti, intrand unii peste altii si fiind extrem de pasionati de ceea ce spun.

Logica transportului in comun in Bergamo este una destul de complicata, autobuzele nerespectand in general timpii de ajungere, si schimbandu-si din cand in cand traseul. Dar asta face parte pana la urma din farmecul Italiei, nu?

Orasul e impartit in 2 parti: o parte moderna, aflata in partea de jos, si Cita Alta, o parte istorica extrem de bine conservata. Datorita faptului ca strazile din parte veche sunt foarte mici, si masinile s-au adaptat la acest aspect, motiv pentru care Smart-ul pare o masina normala pentru acele strazi, si nu jumate. De altfel, Fiat Panda si Fiat 500 sunt principalele masini din acea zona. In zonele curbate unde nu exista vizibilitate, soferii claxoneaza inainte de a intra in curba pentru a se informa reciporc ca urmeaza sa treaca. E interesanta pasiunea italienilor pentru masina in acest sens, dat fiind faptul ca orasele istorice e clar ca nu au fost gandite pentru masini. Masinile mici inseamna respect pentru mediu si pentru ceilalti, iar italienii par sa stie foarte bine asta.

Orasul este unul pietruit, aflat pe un deal intins, avand foarte multe vile cu multa istorie si o vegetatie extrem de variata. Faptul ca am fost in Bergamo la inceput de mai, o perioada in care primavara se manifesta deja puternic in Italia a facut ca peisajul sa fie cu adevarat uimitor. Ne-am plimbat ore in sir prin diferite zone, unele cu strazi pe care incape o persoana, formate numai din scari, altele pe care biciclisti profesionisti sau amatori(impreuna cu familia) se plimbau in aer liber.

Partea medievala a orasului poate fi inconjurata, turul avand multe zone in care peisajul si vegetatia dau impresia unui traseu de munte, cu toate ca drumul extrem de bine pietruit(sau asfaltat, in functie de zona) te duce cu gandul ca te afli intr-un oras. Pe langa vilele impozante atat prin vechime cat si prin detalii, orasul detine si o cetate destul de bine conservata. De altfel, la cetate se poate ajunge si cu un “Furnicar”(Teleferic), insa distanta nu foarte mare si peisajul ma face sa cred ca merita mult mai mult o plimbare pe jos. Pe aleea care urca spre cetate se afla si o terasa ce spune multe despre pasiunea italienilor pentru mancare si rafinamentul zonei.

Coborand de la cetate putem ajunge in centrul vechi al orasului, in care se alfa Piazza Vecchia. Aici, pe langa universitate, o fantana si o catedrala, se gasesc foarte multe terase, restaurante si magazine si se pot servi specialitatile zonei, respectiv Pizza si celebra inghetata italiana (Gelato).

Pizza in italia are 2 varietati principale: Pizza Napolitana, cea pe care o vand majoritatea producatorilor de pizza, si Pizza Lazio, cunoscuta si ca Pizza Rustica. Pizza rustica este in general preparata pe tavi si taiata in forma dreptunghiulara, tocmai buna pentru magazinele de tip Take-away. In Bergamo am vazut mai mult Pizza Rustica, insa e foarte posibil ca ambele sa fie egal reprezentate.

Italia e genul de tara in care te simti in vacanta, in care oamenii se opresc in mijlocul drumului sa vorbeasca si se intind ore in sir la discutii. Bergamo duce toate aceste caracteristici intr-o atmosfera medievala, inconjurata de o vegetatie de deal uluitoare. Ne-a placut foarte mult in Bergamo, si vom reveni curand….

Festivalul va dura intre 19 septembrie si 4 octombrie. Pretul unei halbe de bere este intre 8.30 si 8.60 euro.

Berea traditional Bavareza - poza preluata de la oktoberfest.de

Incepand cu secolul al 16-lea in Bavaria au fost reglementari legale foarte stricte cu privire la modul de producere a berii, menite să mentina calitatea inalta a produsului final prin alegerea ingredientelor foarte atent. Una dintre cele mai vechi legi cu privire la alimente si bauturi este Legea Calitatii si Puritatii Bavariene, decretata de Duke William IV. in 1516:

“Doar apa, hamei si orz ar trebui sa intre in componenta berii bavareze”

Mail multe detalii pe www.oktoberfest.de

Dimineata langa Sacre Coeur

A doua zi a inceput dimineata undeva langa Sacre Coeur. Zona este extrem de animata si locul ideal de a lua mici suveniruri. Inaintea basilicii este un deal cu multe trepte plin de lume, iar aglomeratia face parte din farmecul orasului. Langa se afla o zona a pictorilor, in care se pot face portrete la comanda sau cumpara tablouri gata facute.

Pictori langa Sacre Coeur

Soarele iti da energie la sfarsit de iarna. Si aceasta energie ne-a ajutat pe parcursul intregii zile sa “rupem picioarele”. Ajungand la Notre Dame, am parcurs coada lunguta spre a vizita interiorul.

Paris - Notre Dame

Desi catedrala arata frumos, interiorul a fost o dezamagire, pentru ca era impanzita de LCD-uri, toata lumea se fotografia desi era pus mare semnul ce interzicea acest lucru iar la sfarsit era un fel de bazar cu diferite kitch-uri. Intre toate acestea un preot tinea o slujba. E trist sa vezi asa ceva intr-o biserica, nu numai dpdv religios ci si dpdv al protejarii unui monument.

A urmat apoi o noua plimbare pe strazile insorite ale Parisului. Astfel, am trecut prin Cartierul Latin, extrem de cochet si cu multe cafenele si magazine de carti.

Paris - Cartierul Latin

A urmat apoi Sorbonne,

Paris - Sorbonne

Jardin De Luxemburg,

Paris - Jardin de Luxemburg

o lunga plimbare pe stradutele mici si inguste, un Eclair, ca apoi sa admiram apusul mergand pe malul Senei.

Paris - Sena - Apus

O seara cu ceva shoping, o plimbare pe Champ Elise noaptea si un regret ca au fost doar 2 zile.

Arcul De Triumf - Noaptea

Au fost 2 zile cu cate 10-11 ore de mers pe jos in fiecare din ele, cu Cafea, Croissant, Eclair, Branza cu Mucegai, Vin Rosu si Painica. Zile in care am apucat sa ne speriem de sentimentul de nesiguranta pe care il da noaptea orasul si de aspectul extrem de prietenos pe care il da orasul pe timp de soare. Un oras poate prea aglomerat, extrem de haotic dar si cu parti frumoase. Sa fie oare mediatizarea de vina? Sau poate timpul prea scurt? Greu de raspuns.  In mod sigur insa, pentru a simti farmecul orasului e nevoie sa mergi mult pe jos si sa ai parte de soare…

Paris - Sena

Sibiu Jazz Festival 2009

Exista putine evenimente de talie europeana la noi in tara. Unul din ele este Sibiu Jazz Festival. De fapt, Sibiul are foarte multe in comun cu Jazz-ul in general. Drept pentru care, iubitorii acestui gen muzical pot participa la cunoscutul festival de Jazz in perioada 11-17 Mai.

Pretul unui bilet este de 30 de RON iar elevii, studentii si pensionarii au reducere 50%. Luni si marti intrarea este gratuita

Gasiti informatii suplimentare si programul complet al festivalului pe site-ul oficial al evenimentului:

http://sibiujazz.ro/site/home

In aceasta saptamana vor fi numeroase evenimente speciale si expozitii in intreaga Italie.

Din pacate, noi vom pierde aceasta perioada, intrucat vom ajunge dupa 26 Aprilie.

Mai multe detalii pot fi gasite pe site-ul ministerului italian de cultura: http://www.beniculturali.it/mibac/opencms/MiBAC/sito-MiBAC/Menu-Utility/Ricerca-Eventi/Ricerca-XI-SettimanaCultura/index.html

Informatia a fost preluata din site-ul: http://www.italofile.com/

Intruchipand diferite forme si combinatii, expozitia de ciocolata din Muzeul de Istorie al orasului le permite vizitatorilor sa miroasa mulele arome, dar si sa deguste delicoasele sortimente. Expozitia este deschisa pana pe 30 August 2009, deci amatori de ciocolata elvetiana au toata vara la dispozitie pentru a o procura.

Mai multe informatii pot fi gasite aici:

http://www.swissinfo.ch/eng/news/feature/Chocolate_art_steals_the_show.html?siteSect=119&sid=10561675&rss=true&ty=st

Ei bine, am fost la Paris. Am zburat pana la Bruxelles si de acolo am luat trenul pana in Gara de Nord din Paris. Si am coborat din tren pe un perion foarte curat. Am mers sa cumparam bilete pentru a lua metroul. Aici totul s-a schimbat, deoarece in Gara de Nord era o agitatie de nedescris. Ma uitam la fata oameniilor si vedeam fruntii incruntate, privirea in pamant si un mers foarte agitat.  Linistea de mai devreme a disparut complet.

Am luat 10 calatorii si ni s-au inmanat 10 tichete mici pe care le puteau pierde intre degete. Trebuia sa luam metroul M4 vro 3 statii. Am inceput sa mergem pe indicatoare sper metrou si supriza – ne-am ratacit.  Dupa un moment debusolant am revenit la drumul spre metrou.  Dar, cand sa intram pe culoarul spre metrou am dat de politisti.  Si nu unii oarecare ci unii inarmatii. Ulterior am aflat ca defapt era un atentat cu bomba.

Am incercat sa vedem daca exista un alt metroul care sa ajunga unde dorim noi – deoarece eram totusi in centru. Supriza- trebuia sa ocolim jumatate de Paris pentru a ajunge unde trebuia .  In aceste conditii am am hotarat sa mergem pe jos.

Daca spun ca nu am fost niciodata asa de speriata, nu exagerez. La un moment dat am ajuns sa mergem pe o strada unde eram singuri persoana de culoare deschisa. Nu ma intelegeti gresit, pentru ca nu am nimic cu negrii (aceasta fraza imi aduce aminte de un episod in Seinfeld – seria 4, cand o ziarista crede ce Jerry si George sunt gay iar cei doi incearca sa spuna ca nu sunt – cu ca ar fi ceva rau cu aceasta).

Asadar, oras nou, GPS care nu era tot timpul sincronizat si care ne ratacea…stradute mici si prost luminitae, trotuar ingust si in general plin de cu saci de gunoi, noapte…

De fapt, aceasta a fost prima zi in Paris.

Organizatorii evenimentului, “Slow Food” sunt o organizatie ce militeaza la dreptul oamenilor la o mancare gustoasa si la pastrarea patrimoniului gastronomic al fiecarei tari.

Inscrierile se pot face pana pe 9 Aprilie iar pretul unui bilet/zi este de 5 Euro.

Mai multe detalii aici:

http://www.slowfish.it/welcome_eng.lasso

Daca ar fi sa descriu Parisul in cateva cuvinte, nu m-as lega nici de asocierea cu un oras romantic si nici de “orasul luminilor” ci mai degraba de Orasul Contrastelor, pentru ca e incredibil cum peisajul te poate plimba dintr-o zona urata, maltratata de civilizatie pe o straduta micuta, cocheta, cu un aer prietenos si multa lume prietenoasa pe strada.

Paris - Vedere din Arcul de Triumf

Aventura noastra in Paris a inceput intr-o seara in Gara de Nord, acolo unde ne-a lasat trenul de Bruxelles ( Thalys ). Alegerea traseului nu a fost prea inspirata ( Bucuresti – Charleroy, Charleroy – Brussel, Brussel – Paris Nord), intrucat aceasta plimbare ne-a mancat 2 zile din cele 4. E obositor un asemenea traseu si pe viitor nu voi mai face astfel de alegeri.  Totusi, exista si o parte interesanta in aceasta varianta, si anume ca din Brussel ajungi in Paris intr-o ora si 20 de minute, si pretul nu e exagerat. Si mai mult, ai si Wi-Fi la bordul trenului.

Prima noastra impresie despre Paris a fost ca e un oras extrem de agitat si periculos. Agitat pentru ca Gara de Nord e un punct de foarte mare agitatie, in care oamenii foarte stresati se deplaseaza cu o viteza foarte mare spre destinatiile lor. Data fiind si natura foarte haotica a garii, aglomeratia e foarte mare iar turistii sunt destul de debusolati din lipsa indicatoarelor intortochiate sau lipsa. Aici se adauga si faptul ca statia de metrou spre locul in care ne-am cazat noi era blocata de catre politie pentru o actiune.

Metroul din Paris e foarte extins dar in acelasi timp foarte intortochiat. Desi se aplica teoria conform careia oriunde te-ai uita vei vedea o statie de metrou, pentru a ajunge de pe o linie pe alta trebuie obligatoriu sa treci prin centru. Iar faptul ca nu prea exista linii care sa se suprapuna face ca in centru metroul sa fie destul de aglomerat. Mai mult, trenurile arata rau si statiile sunt neingrijite. Pretul e unul ok, respectiv ~11 E pe 10 calatorii(carnet). Un astfel de bilet(nu unul individual, ci unul luat la carnet) iti da dreptul sa mergi 1 ora si 30 minute cu orice mijloc de transport in comun. Per total, as spune ca metroul e mult sub cel din alte orase europene, cum ar fi Munchen, dar ca viteza e ok.

Cum prima seara nu a fost imortalizata datorita orei tarzii, greutatii bagajelor, curiozitatii referitoare la cazare si nu in ultimul rand oboselii, am inceput a doua zi de dimineata sa cutreieram orasul. A fost o zi innorata si friguroasa, dar care ne-a oferit si un Paris destul de neaglomerat.

Paris - Sena - Innorat

Centrul Parisului e mare si iti ia ore bune sa il iei la picior, dar experienta merita, intrucat cladirile sunt mari si impunatoare iar detaliile sunt extrem de bine lucrate.

Paris - Grand Palais

Pentru a masura cat de matinali sunt cei care viziteaza Parisul, e suficient sa faci o poza la Louvre dimineata…

Paris - Louvre - Dimineata

si dupa-amiaza….

Paris - Louvre - Dupa-amiaza

Louvre – Chams Elysees e un traseu lungut si interesant, ce trece printr-un parculet extrem de cochet si continua cu celebrul bulevard. Aglomeratie mare pe strazi, magazine, cafenele si un oarecare haos urbanistic.  Una din marile deficiente ale Parisului e lipsa zonelor pietonale combinata cu un trafic auto infernal.

Paris - Champs Elysees

Arcul de Triumf este un monument cu adevarat impresionant. Nu numai marimea dar si numarul mare de inscriptii facute in memoria celor cazuti si muzeul din interior il fac un loc de neratat.

Paris - Arcul de Triumf - Inscriptii

Nu am putut sa ne bucuram foarte mult de privelistea de sus intrucat prima zi a fost una innorata, insa am putut sa ne facem o idee destul de ampla despre cum arata Parisul.

Paris - Arcul de Triumf - Vedere de Sus

Ironia involuntara a anumitor indicatoare de sus ne-a facut sa zambim.

Paris - Arcul de triumf - Iesire

Ne-am intreptat apoi usor spre Turnul Eiffel. La fel cum ne asteptam, desi inaltimea sa este impresionanta, e unul din cele mai putin impresionante locuri din Paris.

Paris - Turnul Eiffel - Innorat

Cu toata lipsa de soare, am incheiat cele 10 ore de mers pe jos cu o delicioasa gustare de produse de patiserie, din care nu a lipsit croissantul. Si evident, seara nu am ratat ocazia de a consuma un vin rosu traditional. Parisul in prima zi nu a fost prietenos cu noi. E incredibil cum soarele sau lipsa lui pot schimba foarte mult perceptia despre un oras, lucru descoperit in a doua zi de calatorie. Si cum soarele face Parisul un loc cald si placut, merita un post separat a doua noastra zi in Paris.

Paris - Sena - Soare si cer senin

Mai multe informatii aici:

Turul ciclist al Flandrei 2009

De pe wikipedia aflam ca:

” Insula Bora Bora este aşezată la 225 km nord-vest de Tahiti, are 6,5 km lungime şi 4 km lăţime. Insula aparţine colectivităţii de peste mări franceze, Polinezia franceză.

Formată în urma unor erupţii la nivelul fundului oceanic care au forţat lava să treacă de suprafaţa oceanului, cândva se înălţa cam la 1200 m deasupra apei şi la 5400 m sub apă. După stingerea vulcanului, lava nu a mai putut să contribuie la crearea insulei, aşa că Bora Bora a rămas în seama forţelor de eroziune. Vârfurile Otemanu şi Pahia, care se înalţă mai mult de 655 m deasupra nivelului mării, reprezintă tot ce a mai rămas din marginea de nord a craterului. Împânzite haotic cu stânci abrupte şi abisuri verticale, pantele muntoase sunt azi îmbrăcate într-o bogată vegetaţie tropicală.”

Partea funny a acestei povesti este ca eu am aflat mai multe despre Bora Bora dintr-un joc pe calculator, apoi am inceput sa caut si am descoperit ca arata de vis.
Casutele mici, foarte frumoase in interios si apa de jur imprejur creeaza o priveliste de vis.

Probabil ca nu voi ajunge niciodata in Bora Bora, probabil ca este o parte foarte fitoasa a lumii, dar trebuie sa recunosc ca este o minune naturala. Marea este asa de albastra, nisipul este atat de fin si totul pare asa de linistit…

Dreams…only dreams:)

Cum am prins doar seara si dimineata urmatoare in acest satuc, nu am putut remarca prea multe. Dar ne-au ramas in minte niste porcusori care cand ne-au vazut se inghesuiau sa ne salute.

Ar mai fi si mirosul de vaca, ce probabil era prezent nu neaparat pentru ca nu putea fi anihilat ci pentru ca pensiunea unde am stat isi dorea sa fie ceva rustic.
Repet, nu e nimic denigrator. Nu am crezut niciodata ca niste porci pot fi atat de simpatici:)

Garmisch e iarna mandria Bavariei. Trenurile duc acolo din ora in ora, iar drumurile cunosc ambuteiaje cum rareori se pot observa in Germania.

In tren e zarva…nici mare, nici mica. Multa lume cu echipamente de schi, placi. Multi copii si multi adolescenti. Gara te indruma sa urci spre Zugspitze, cel mai inalt varf al Germaniei. De altfel, pana acolo ajunge si un tren, ce poate fi luat din imediata apropiere a garii. Tariful e maricel dar pentru cei pasionati merita.

Poate ca zapada nu poposeste permanent in Alpi. Dar clima reuseste sa o pastreze pentru o lunga perioada acolo. Initial am fost un pic tristi ca zapada se cam topise, insa ulterior am descoperit ca doar in oras zapada disparuse…traseele montane pastrand-o in continuare.

Garmisch Partenkirchen este genul de oras in care orice fel de poza ai face iese bine. Farmecul fiecarei cladiri in parte si mai ales a decoratiilor aduse de locuitori il face uimitor. Daca mai adaugam si faptul ca in ciuda reputatiei, nu este nici pe departe plin, il putem considera un loc ideal pentru petrecerea vacantei de iarna.

Dupa ce ne-am plimbat prin centrul vechi am hotarat sa luam drumul stadionului olimpic, stadion la care se faceau pregatiri intense pentru un campionat international de ski.

Am ocolit usurel stadionul olimpic in centrul caruia se afla trambulina de sarituri si am ales sa facem un mic traseu montan. O poteca extrem de bine facuta, cu multa zapada inghetata si in lateral un rau ce curgea pe dedesuptul ghetii. Traseul nu era nici pe departe lung, dar interesant din punct de vedere al peisajului.

Dupa aproximativ 20 de minute de mers ne-a aparut o telecabina, care scurteaza traseul pentru cei cu mai putina rabdare. Chiar daca traseul telecabinei e scurt, prapastia pe care o traverseaza si stancile ce alcatuiesc peisajul o fac sa merite. De altfel, pe unul din masivii extrem de abrupti am vazut persoane practicand alpinismul.

Sus se afla un mic paradis, inghetat de catre temperaturile specifice iarna acelei inaltimi. Poteci micute, copaci, pensiuni izolate si imaginea unor varfuri dau senzatia unei mici cuceriri in urma efortului catararii.

Am admirat, am luat telecabina inapoi si am pornit spre drumul spre gara. Ne-am luat “La revedere” de la Garmisch, loc in care merita intotdeauna revenit. Ne ducem sa vedem Munchen-ul decorat de Craciun….

In sudul Germaniei, in imediata apropiere a granitei cu Austria, se gaseste una din cele mai frumoase statiuni montane. Despre partiile de ski si alte sporturi de iarna vom vorbi luna viitoare, pentru ca de revelion vom reveni acolo, sa vedem aceasta statiune si iarna. Momentan va vom povesti despre impresiile lasate vara de aceasta statiune.

Primul lucru impresionant este drumul pana acolo, care desi strabate muntii, pare extrem de lin si cu un peisaj magnific. Serpentine usurele(cu limita de viteza 50 doar in caz de polei), mici tunele, o padure bogata si multa pajiste.

Dupa un drum nu foarte lung, incepe statiunea… Multe case cu floricele la geam, magazine dragute si cateva indicatoare de parcare(gratuita). Interesant in Garmish este faptul ca exista foarte multe campusuri pentru rulote. Si acest gen de turism este extrem de dezvoltat, date fiind si conditile foarte bune de campare (toalete, dusuri, etc).

Prima data am strabatut parculetul central. La fel ca si pana acum, frumusetea si perfectiunea au fost atributele ce ne-au venit in minte.

Noua ne place sa mergem foarte mult pe jos atunci cand vizitam ceva. Sa vedem fiecare strada, fiecare cladire si practic sa simtim aerul acelui oras. Si asta am facut si aici. Si drumul ne-a condus incetisor spre telecabina, neuitand sa ne arate frumusetile orasului si ale alpilor.

Sistemul de telecabine, la fel ca si infrastructura in general, este unul din punctele forte ale Germaniei. Exista in jur de 6 trasee de telecabina in Garmisch si diferite oferte de abonament, in functie de combinatiile dorite. Mai mult, preturile sunt mici raportate la cele cu care suntem obisnuiti in tara. Pe noi ne-a costat ~ 15 de euro/pers dus/intors pe o distanta insemnata, iar abonamentele pe mai multe trasee aveau reduceri chiar mai mari. Cel mai inalt varf este Zugspitze(2962) si se poate ajunge la el si cu telecabina.

Noi am urcat cu telecabina pana la 1780 de m iar platoul de acolo ne-a oferit peisaje cu adevarat uimitoare. Inaltimea, vegetatia, potecile si bancutele amenajate dar si vacutele care pasteau linistite faceau ca peisajul sa fie parca rupt din reclamele de la Milka( mai putin vaca mov ).

Am parasit cu greu platoul, dupa multe plimbari si un mic repaus pe una din bancutele aflate sus. A fost cu siguranta cea mai frumoasa priveliste din munti pe care am vazut-o pana acum

Am continuat plimbarea jos, intr-o zi insorita de august, dar fara temperaturi excesive. O alee comerciala populata cu case pictate in teme religioase, un stil specific respectivei zone. Terase discrete, supermarket-uri si mai discrete si munti de jur imprejur.

Cam asa s-a petrecut penultima noastra zi in Germania. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul si mai ales ca fetele noastre devenisera rosii de la interactiunea cu soarele. Ne-am intors si am hotarat sa ne mai plimbam un pic prin Bad Kohlgrub, statiunea in care am fost cazati. Dar Bad Kohlgrub merita un blog dedicat…

ploaie - Alpi - Germania

Inceputul celei de-a doua zi in Munchen a fost ploios. Dar asta nu ne-a oprit din a continua sa descoperim frumusetile Munchen-ului. Asa ca am luat titiul si am plecat la drum.

Ploaia s-a domolit pe masura ce ne apropiam de Munchen, iar in momentul in care am ajuns picura foarte incet. Am luat U-bahn-ul si am mers spre urmatoarea noastra destinatie: Olimpia Park.

Munchen - Olimpia Turn

Oplimpia Park este parcul olimpic ce a gazduit olimpiada din 1972. Chiar daca are o oarecare vechime, design-ul este unul futurist si este inconjurat de foarte mult spatiu verde. Din punct de vedere al urbanism-ului, parcul se afla intr-o zona noua a Munchen-ului, nealterand arhitectura veche a orasului. Turnul in care se poate urca cu un lift de mare viteza are o panorama interesanta asupra orasului. E un loc interesant de vizitat. Vis-a-vis se afla si sediul central al BMW, loc in care exista si un muzeu al companiei.

Munchen - BMW

Munchen - Olimpia Park

Coboratul din Olimpia Turn a coincis si cu iesitul soarelui dintre nori. Si de aici urmeaza multe lucruri interesante…

Munchen - Olimpia Park

Munchen - Zoo

Am fost la Zoo, si am ramas impresionat. E prima gradina zoologica din afara Romaniei pe care am vazut-o. Nu sunt de acord cu tinutul animalelor in custi, insa impresia mea a fost ca in aceasta gradina zoologica animalele erau fericite. Spatii mari, animale jucause, locuri de joaca, mar sau banana invelite in ciocolata, multi copii. Si cel mai frumos lucru, caprite care puteau fi hranite si mangaiate de catre copilasi. Partea si mai interesanta o constituie abonamentele. Practic, pentru copii intre 5-12 ani e locul perfect de joaca, in care pot alerga, pot vedea animalele si se pot juca facand multa miscare.

Munchen - Zoo

Munchen Zoo - Pelican

Dupa gradina Zoologica ne-am ratacit un pic in cautarea statiei de metrou dar ne-am dat seama repede unde suntem, gratie hartilor foarte bune din toate statiile mijloacelor de transport in comun. A urmat ora mesei: wurst + cartofi prajiti + sos. Carnatii germani sunt intr-adevar deliciosi. Iar zona cu produse traditionale din centrul Munchen-ului da o multitudine de alegeri in acest sens. Iar pretul e excelent: 2,5 euro cu o bautura racoritoare inclusa.

Munchen - wurst

Odata papati, ne-am lasat pierduti prin centrul vechi. Am admirat cladiri impunatoare, muzicanti de strada si lumea amestecata ce se plimba. Am intrat si prin cateva magazine dar nu am stat prea mult pentru ca sunt multe alte lucruri de facut in afara de cumparaturi in Munchen.

Munchen - Centru

Cu greu ne-am indreptat spre titiu. Au fost 2 zile foarte frumoase si foarte scurte. Parasim Munchen-ul cu promisiunea ca il vom vizita curand…si chiar o vom face, in apropierea revelionului:)

Urmeaza Alpii din Bavaria…ceva cu adevarat uimitor.

Imi este dor de Brugge. Mi-a placut atmosfera de acolo, curatenia, linistea, micul dejun(poate cel mai consistent) pe care l-am mancat vro data, lumina lumanarilor de la intrarea in B&B. Mi-e dor de Venetia, de plimbarea care mi-as fi dorit sa nu se termine niciodata de la Piata San San Marco, de plimbarile pe strazile incalcite in care GPS-ul era singurul care ne ducea la destinatie, de B&B-ul care avea si mobila de la Ikea dar avea si dulapuri care scartaiau, lumina difuza, obloane vechi cu fier prelucrat, tablouri f frumoase si de calitate. Mi-e dor sa simt civilizatia, ordinea si fericirea de a muncii si de a trai.

Dar, nu am stat chiar acasa, ne-am plimbat prin Romania. De exemplu, weekendul trecut am fost in bran si am reusit sa facem poze f frumoase. Va prezit cateva, pentru ca in rest nu am ce sa spun, nu exista mai nimic nou prin Bran, e cam la fel, ca si acum un an…ca si acum 2 ani.(pt ca de atunci am inceput sa mergem pe acolo:D)

Si din Poiana Brasov:

Trezitul de dimineata e ceva natural la nemti. Toate diminetile noastre in Germania au inceput cu Antenne Bayern . Pe langa vocile prezentatorilor ce sunt extrem de voiosi si a concursurilor amuzante, Antenne Bayern e unul din acele posturi de radio ce dau muzica buna permanent. De altfel, imediat ce treci granita incep sa dispara turcismele si sa auzi posturi de radio cu o muzica excelenta.

Drumul spre Munchen din prima zi nu am reusit sa il imortalizam deoarece in noaptea precedenta ni s-a stricat aparatul foto, si abia a doua zi am achizitonat altul. Se poate spune ca cei 82 de Km(dintre care 20 pe un drum national) se faceau in 45 de minute. Pe majoritatea autostrazilor nu exista limita de viteza, singurele limite fiind in caz de polei sau pe timp de noapte. La intrarea in oras e un panou care arata pe inelul central punctele cu ambuteiaj(Stau). Ambuteiajul in Munchen nu e in nici un caz similar cu ambuteiajul in Bucuresti, un blocaj insemnad maxim 10-15 minute in plus. Parcarea se poate face fie la periferie pe gratis, fie in centru pe timp limitat(o ora) si foarte scump, fie in una din parcarile special amenajate.

Sistemul de transport in comun este excelent, metroul acoperind intregul oras. Orasul e impartit din punct de vedere al transportului in 4 cercuri concentrice, o calatorie taxata permitand deplasarea in interiorul respectivului cerc timp de 2 ore(fara a schimba sensul). Zona centrala(cea cu obiective turistice) se afla intr-un singur cerc.

Am parcat masina cam la 2 km de Marienplatz si am luat-o la picior. Bicicleta e unul din mijloacele principale de transport pe acolo, si toti cei care o folosesc o fac extrem de natural. De altfel, orasul e gandit astfel incat sa incurajeze mersul cu bicicleta. Centru este extrem de aglomerat, si asta il face genul de loc ideal de vizitat la 7 dimineata, cum ar spune Simona.

Munchen - aleea comerciala

Aleea comerciala principala e extrem de aglomerata. Multe magazine, multi straini si o curatenie surprinzatoare in ciuda aceste aglomeratii. Drumul nostru prin Munchen s-a oprit prima data la Frauenkirche, o biserica impunatoare din varful careia se poate privi panoramic Munchen-ul. Impresionant la aceasta cladire e faptul ca desi e veche, au reusit sa instaleze un lift in ea, fara sa-i strice arhitectura interioara.

Munchen - Frauenkirche

Munchen-ul privit de sus arata fenomenal: un oras foarte bine ordonat, in care inaltimile sunt dominate de varfurile catedralelor si ale cladirilor istorice si cu extrem de mult spatiu verde.

Munchen - Vedere de sus

Am coborat din turn si am ajuns in Marienplatz, piata centrala a Munchen-ului. Facand abstractie de aglomeratie, care fara indoiala isi are farmecul ei pentru o mare metropola, cladirea primariei (RatHaus) este centrul atentiei.

Munchen - Marienplatz

Munchen - Marienplatz

Dupa cum am mai spus, ne place mult sa mergem pe jos, pentru a simti mai bine suflul orasului. Si nu ne-am abatut de la acest principiu deloc in aceasta excursie. Am pornit pe jos din piata centrala spre Englischer Garden. Nu am apucat sa vizitam muzeul papusilor (Puppen Museum), insa am apucat sa vedem zona de produse traditionale, loc in care am si servit a doua zi un traditional wurst.

Munchen - Piata agroalimentara

Munchen - Puppen Museum

Englischer Garden este un parc imens, cu zone intinse de gazon, cu apa, cu liniste si chiar si cu nudisti. Chiar daca e frecventat de foarte multe tipologii de oameni, il consider cel mai apropiat de ideea de parc, si anume un loc in care toata lumea poate veni sa se relaxeze.

Munchen - Englischer Garden

Munchen - Englischer Garden

Cam acesta ar fi un foarte scurt rezumat al primei noastre zile in Munchen. Ne-am intors pe jos pana in MarienPlatz, apoi am luat metroul (U-Bhan) pana la locul la care am parcat masina.

Munchen - Strada

Ne intoarcem acasa pe autostrada cea fara limita de viteza. Urmeaza nani si o a doua zi de Munchen, cel putin la fel de interesanta….

Autostrada - Germania