Undeva intre Alpi, la granita dintre Elvetia, Germania si Austria se intinde unul dintre cele mai mari lacuri din Europa, lacul Bodensee ( cunoscut si ca Lacul Constance). Lacul impresioneaza nu numai prin frumusetea naturala dar si prin amprenta pe care fiecare tara si-a lasat-o asupra lui. E in acelasi timp un loc cu densitate mare de orase istorice, loc de plaja si scaldat si se afla in apropierea unei zone agricole extrem de frumoase.
Lacul Bodensee
Imi imaginez deschizand ochii intr-o camera cu un pat confortabil si cateva fotografii ce contin imagini cu varful insorit al unui munte sau canicula intr-un land de grau sau de floarea soarelui.
Pasi mici si lenesi ma indreapta catre toate colturile din casa. Ma invart prin casa iar din cand in cand privirea si mi se atinteste catre geam…e verde. Zambetul imi apare pe fata. E dimineata, e aer curat, este frumos.
Urmarind un fir natural al vietei, ma indrep spre cutia de cafea. E liniste, e curat…e frumos. Miroase a cafea. Nu stiu exact cat de mult imi place sa beau cafea, dar imi place mirosul. Nu l-as mirosi in execes, dar intotdeauna este bine venit.
Cafeaua se face incet, cum de altfel ii sta bine, iar eu imi atintesc privirea din nou spre geam. E atat de frumos afara. Imi place foarte mult, e primavara si este inca racoara dar stiu ca mai tarziu se va incalzi iar razele soarelui imi vor mangaia fata.
Cafeaua este gata si mirosul se poate simti in toata incaperea. Iau cana in mana si ma asez langa geam. Ceva din mine simte ca acesta este un moment unic si imi dau seama ca visez cu ochii deschisi.
Dar timpul trece si trebuie sa plec. Las cana de cafea si visele mele si incep recurenta zilnica a pregatirilor pentru o zi de munca.
E un pic cam tarziu si trebuie sa fug. Inchid usa si pornesc cu pasi mari spre o noua zi. Este curat si verde iar aerul rece de dimineata ma trezeste definitiv. Ma duc spre servici cu pasi rapizi dar admirand ce este nou in vitrina magazinului din colt, salutand vecinii care se intorc cu paine pentru micul dejun.
A fost o dimineata frumoasa…
PS: nu vreti sa stiti cum a fost dimineata aici, in Bucuresti, cu greva la RATB si totul intr-o graba care de multe ori nu mi-o pot explica.
Imaginile de aici:
http://www.globusjourneys.com/Common/Images/Destinations/tuscany.jpg
http://www.favordesigners.com/images/Il_20PatriarcaGroundshoneymoon.jpg
http://www.agriturismoicerretelli.com/file/tb_paragrafi_79_url.jpg
http://i1.trekearth.com/photos/33222/siena_breakfast.jpg
http://www.hotelsfrench-riviera.com/gallery_images/t_hotel-french-riviera-jardins-breakfast-hotels-provence.jpg
http://www.avignon-et-provence.com/chambres-hotes-provence/la-lauren/img/petit-dejeuner.jpg
Imi doresc atat de mult sa merg intr-o vacanta … undeva departe. Din cand in cand inchid ochii si imi imaginez soarele din Italia, aerul curat si un mic rece din Germania, zambetul si frumusetea oamenilor din Franta.
Imi imaginez cum ma pierd pe stradutele mici, cum parcam masina si avem un portofel plin de marut in Germania, cum mirosul si gustul incomparabil al preparatelor culinare din Franta.
Imi este dor sa fac poze si apoi sa ma uit cu orele la ele si sa raman uimita de cat de frumoas este.
Urmatoarea vacanta este abia la sfarsitul lui mai si mi se pare atat de mult pana atunci J
Chiar daca imi plac iernile cu multa zapada, dupa atatea luni de frig visez la un loc cu multa caldura si lume vesela, in care poti sa respiri aerul sarat al marii si in acelasi timp sa fi uimit de istoria unui oras prosper inca din timpuri indepartate. Mai pe scurt, mi-e dor de Venetia.
Venetia - Canal
Nu am mai plecat de ceva vreme din Bucuresti ( e adv am fost intr-un weekend) in Brasov, dar aici este o alta poveste…
De cateva zile simt ca am ajuns sa ma sufoc intre cladirile gri, peisajul monoton si noroiul de pe jos.
Oare ce nu ne lipseste (adica ce avem J) pentru a fi altfel? Ma speri in fiecare zi cand ies din curte si vad ca un alt vecin binevoitor si-a aruntat gunoiul in fata casei mele, cand trebuie sa merg prin gunoi pentru a ajunge intr-un anumit loc si totul e atat de monoton…
Parca si putinele cladiri istorice care mai sunt pe ici pe colo sunt triste…
Suntem rai, egoisti, grabiti, uitam sa zambim … suntem bucuresteni L
Imi amintesc ca intr-o calatorie prin diverse locuri din Europa, mi-am dat seama ca trebuie sa fie foarte interesant sa locuiesti intr-un oras turistic, deoarece “trebuie” sa fi vesel tot timpul. Cine as dori sa viziteze un oras in care localnici sunt tristi si suparati si nu vor sa vorbeasca cu tine?
