E mirosul ce ne face sa ne trezim dimineata, aroma ce ne face sa reflectam sau bautura ce ne deschide apetitul pentru vorbit. E elementul comun al atator cafenele chic ale lumii, adaptat de la caz la caz, distribuit singur sau impreuna cu un biscuite. Expresso, lapte fierbinte si spuma de lapte… o combinatie ce poate face un oras mai placut sau poate lasa un gust amar, atat la propriu cat si la figurat…
Cappuccino
Daca ar fi de evaluat un cappuccino din prisma momentelor desfasurate in jurul lui, cu siguranta as alege un celebru slogan: Priceless. Daca ma refer la valoarea lui strict materiala, nici in marile (si uneori scumpele) capitale europene, nici in cochetele orasele de pe malul lacului Como sau in alte locuri frumoase, nu am gasit un cappuccino mai scump de 3,5E. Motiv pentru care imi pun intrebarea: Ce face asa “pretios” cappuccino-ul mioritic?
P.S.: Articolul curent poate parea un pic diferit ca stil de restul blogului. Este o reactie la jegmaneala lipsa aproape totala de interes a proprietarilor locali de cafenele in a crea o atmosfera cat de cat placuta pentru pretul “european” practicat la produsele respective. La care se adauga prezenta din ce in ce mai timida a bonului fiscal.
6 Comments
Hm? Nu cred că am văzut niciodată un cappuccino mai scump de 12 lei în București.
Iar în ceea ce privește “lipsa aproape totala de interes a proprietarilor locali de cafenele in a crea o atmosfera cat de cat placuta” … Ești tu prea stresat. Întotdeauna senzația de “diferit” e accentuată atunci când ești off-shore. Îmi aduc aminte când eram în liceu și veneam la teatru la București. Deși în Buzău nu prea mergeam la pizza (poate și pentru faptul că eram “acasă”), când veneam la București făceam asta și îmi plăcea foarte mult.
Trebuie să tragi linie între “plăcerea de a savura un cappuccino dimineața și de a privi trecătorii și forfota străzii de dincolo de geamul cafenelei” și “plăcerea de a savura un cappuccino într-un loc străin”. Pe cea de-a doua sunt sigur că ai experimentat-o. Nu sunt sigur despre prima. Încearcă. Și relaxează-te. În ORICE loc ai merge, o cafea e mai prețioasă decât banii pe care îi dai pe ea. Chiar și la Casa Capșa.
Daca vrei sa te bucuri de atmosfera si forfota orasului, poti sa iti iei oricand o cafea la pachet si sa te plimbi pe strazi sau sa te asezi intr-unul din locurile aglomerate. Eu unul cand merg la o cafenea ma astept la o atmosfera speciala, cafea de buna calitate si o atitudine prietenoasa a personalului localului.
Cu exceptii numarabile pe degete, in general pe plaiurile mioritice(nu ma refer doar la Bucuresti), am intalnit:
- fum
- mese foarte inghesuite
- mobilier de Ikea(in cazurile fericite) sau Carrefour si Brico Store
- cafea de calitate medie sau proasta
- aparitia accidentala a bonului fiscal
Faptul ca oamenii accepta sa plateasca astfel de servicii duce la proasta calitate. Cu siguranta la un pret similar, nici o cafenea n-ar rezista unei piete mature.
P.S.: Nu am fost la Casa Capșa pana acum, dar din cate stiu sunt inventatorii prajiturii Joffre. Asa ca n-as spune ca e unul din localurile vizate de acest entry.
“In Italia il caffè è una passione”. Pentru mine, aceasta este diferenta principala intre italieni si noi. La ei, lucrurile bune se fac cu multa pasiune. Diferenta dintre un supermarket si un magazin de branzeturi de la 1800 este pasiunea pentru viata si pentru munca realizata. Este o diferenta dintre o portie de paste bune si una “doar pentru turisti”. Prima este facuta din pasiune, iar a doua pentru profit.
Materializarea acestui stil de viata/munca nu este mereu direct proportionala cu calitatea serviciul si nici nu poate asigura o prosperitate finaciara, dar asigura ceva simplu si frumos: bucuria de trai si a munci.
Daca ar fi sa privim lucrurile din aceasta perspectiva, atunci pretul platit de noi este cam mare …
@Simona: ia dă o tură prin Napoli, și în general prin sud. Îți garantez 100% că NU o să mai vrei să calci pe acolo niciodată. Nici tu nici Georgică
Lucruri urate exista peste tot in lume. Problema e cand esti inconjurat numai de locuri urate, nu ai alternative… si mai ales atunci cand nu vrei sa recunosti asta.