Nu am mai plecat de ceva vreme din Bucuresti ( e adv am fost intr-un weekend) in Brasov, dar aici este o alta poveste…
De cateva zile simt ca am ajuns sa ma sufoc intre cladirile gri, peisajul monoton si noroiul de pe jos.
Oare ce nu ne lipseste (adica ce avem J) pentru a fi altfel? Ma speri in fiecare zi cand ies din curte si vad ca un alt vecin binevoitor si-a aruntat gunoiul in fata casei mele, cand trebuie sa merg prin gunoi pentru a ajunge intr-un anumit loc si totul e atat de monoton…
Parca si putinele cladiri istorice care mai sunt pe ici pe colo sunt triste…
Suntem rai, egoisti, grabiti, uitam sa zambim … suntem bucuresteni L
Imi amintesc ca intr-o calatorie prin diverse locuri din Europa, mi-am dat seama ca trebuie sa fie foarte interesant sa locuiesti intr-un oras turistic, deoarece “trebuie” sa fi vesel tot timpul. Cine as dori sa viziteze un oras in care localnici sunt tristi si suparati si nu vor sa vorbeasca cu tine?
Articol scris de Simona
