Imi amintesc si acum revistele de moda pastrate de bunica si cum imi spune ca asa era moda la Paris. Romanii sunt fascinati de Paris si nu in sensul romantic pe care il vad americanii ci intr-un mod mult mai profund. Pentru noi, moda se naste la Paris, frumusetea se naste la Paris, clasa, bunul gust, rafinamentul totul este legat de Paris (sa ne amintim cu de operele lui Caragiale).
Ei bine, am fost la Paris. Am zburat pana la Bruxelles si de acolo am luat trenul pana in Gara de Nord din Paris. Si am coborat din tren pe un perion foarte curat. Am mers sa cumparam bilete pentru a lua metroul. Aici totul s-a schimbat, deoarece in Gara de Nord era o agitatie de nedescris. Ma uitam la fata oameniilor si vedeam fruntii incruntate, privirea in pamant si un mers foarte agitat. Linistea de mai devreme a disparut complet.
Am luat 10 calatorii si ni s-au inmanat 10 tichete mici pe care le puteau pierde intre degete. Trebuia sa luam metroul M4 vro 3 statii. Am inceput sa mergem pe indicatoare sper metrou si supriza – ne-am ratacit. Dupa un moment debusolant am revenit la drumul spre metrou. Dar, cand sa intram pe culoarul spre metrou am dat de politisti. Si nu unii oarecare ci unii inarmatii. Ulterior am aflat ca defapt era un atentat cu bomba.
Am incercat sa vedem daca exista un alt metroul care sa ajunga unde dorim noi – deoarece eram totusi in centru. Supriza- trebuia sa ocolim jumatate de Paris pentru a ajunge unde trebuia
. In aceste conditii am am hotarat sa mergem pe jos.
Daca spun ca nu am fost niciodata asa de speriata, nu exagerez. La un moment dat am ajuns sa mergem pe o strada unde eram singuri persoana de culoare deschisa. Nu ma intelegeti gresit, pentru ca nu am nimic cu negrii (aceasta fraza imi aduce aminte de un episod in Seinfeld – seria 4, cand o ziarista crede ce Jerry si George sunt gay iar cei doi incearca sa spuna ca nu sunt – cu ca ar fi ceva rau cu aceasta).
Asadar, oras nou, GPS care nu era tot timpul sincronizat si care ne ratacea…stradute mici si prost luminitae, trotuar ingust si in general plin de cu saci de gunoi, noapte…
De fapt, aceasta a fost prima zi in Paris.
Articol scris de Simona
2 Comments
Eu i-as zice malchance
Nu m-am ratacit niciodata si mereu am primit un bilet (cu harta, bineinteles).
Din cate stiu, daca iei un bilet de metrou pe mai multe zile primesti si o mica harta.
Sper ca zilele urmatoare au salvat vizita.
Cam asa e, e un oras al contrastelor, dupa cum ati afirmat si in postul urmator. Ati plecat din Paris sau inca mai sunteti aici? Nu mi-am dat seama din ce am citit.
Se pare ca avem bloguri cu interese comune:) Vreme faina si distractie si mai faina oriunde ati ajunge in Europa. Merita!