Da, m-am indragostit. Bine eram… Sa ma explic. M-am indragostit de Venitia, m-am indragostit(si eu) de Italia. Si nu ceea ce noi vedem la televizor. Cred ca la o intrebare sincera, orice persoana de sex feminin (si ca sa nu fac discriminare si persoanele de sex masculin care ar fi vrut sa nu fie asa) se indragostesc de Italia. De ce? Simplu: asa sunt italieni. Am fost un imperiu, acum sunt o tara frumoasa, care venereaza femeia si asta se simte.
Dar, revenind la Venetia. Desi am ajuns acolo cu intarziere de o ora si cu multe prejudecati, cand am coborat din autocarul care ne-a adus din Treviso pana in Piazzera di Roma, am simtit ceva special. Toata lumea era vesela, toti zambeau, toti erau fericiti(inclusiv un betivan care era in cautarea “lichidului fermecat”).
Am hotarat ca, desi aveam un bagaj, sa mergem pe jos pana la B&B unde ne-am cazat. Si ne-a placut. Stradute mici, foarte cochete si case frumoase, impodobite cu multe flori. Multa lume si multa caldura. Dupa ce am mers aproape 20 de min, in care am trecut si Canale Grande, am ajuns la B&B. Aici, am fost placut surprinsa de conditiile de cazare, pentru ca astea aratau mult mai bine decat in poza. Desi era in mare parte mobila din Ikea, tablourile si micile detalii de design au facut diferenta.
Dupa cateva minute de repaus, am mers sa ne plimbam. Strazile erau pline si caldura de dupa amiaza era apasatoare, dar nimanui nu-i pasa. Toata lumea mergea agale, ca doar era in concediu, admira arhitectura caselor si a canalelor sau maiestria cu care erau conduse condolele. Dupa cateva momente de debusolare, am ajuns in piata San Marco. Aici se poate admira Palatul Dogilor si turnul.
Am poposit cateva minute sa admiram arhitectura si mai ales pictura de pe cladiri. E foarte frumoasa, nu am mai vazut pana acum ceva asa frumos. Atat pictura cat si sculpturile sunt realizare cu multa migala, cu multa atentie la detaliu.
Am continuat plimbarea, facand cunostinta si cu localnicii cei mai iubiti ai pietei, si anume porumbei. Nu atat de multi cum vazusem in poze, dar foarte prietenosi. Dupa cativa pasi, am ajuns la apa. Imaginati-va, o caldura din aceea mare(cred ca erau in jur de 32 de grade, desi era ora 5~6) si mirosul de mare, precum si briza care te mai racorea din cand in cand.
Am continuat plimbarea pe langa marea si incet inceat lumea s-a mai imputinat. Si ne placea. Acum era aproape liniste.
Ne-am luat o inghetata si am stat pe o bancuta sa admiram mare. Am fi incremetit in acel loc.
Era liniste, era cald si mirosea a mare.
Dar, mai aveam multe de vazut. Ne-am ridicat cu greu si am inceput sa mergem. Am descoperit un parc foarte frumos, singurul de altfel(cred) din Venetia si cum incepuse sa ni se faca foame am decis sa mancam o pizza. Terasa unde am stat era draguta, preturile pe care le stie toata lumea, adica in jur de 8~9 euro o pizza, servirea a fost ireprosabila, dar pizza a fost proasta. Adica mitul precum ca americani fac pizza mai buna ca italieni e foarte adevarat. Sau poate depinde de gusturi. Nu a fost nici rea, dar nici nu a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o vrodata. (informativ, am platit 42 de euro pt 3 pizza, un aperiti, o bere locala, o sticla de 1,5 l de apa si serviciul de 12% – restul la bani ne-a fost dar la cent).
Seara incepea sa se lase incet incet, la fel ca si oboseala. Ne-am plimbat un pic prin piata San Marco, unde am admirat atat luminile cladirilor cat si terasele de unde se auzea muzica clasica foarte frumoasa.
Incet dar sigur ne indreptam sper casa dupa o minunata dupa-amiza petrecuta in Venetia. Caldura nu ne-a dat pace toata noaptea, dar asta e farmecul Venetiei. A doua zi am fost in Lido si Murano si am facut un tur cu vaporetto pe Grand Canale. Dar despre toate acestea in postul urmator.
PS: un stop de muzica din Italia
